Monica Columbeanu are dorinţe. Pentru ea, pentru ţara ei şi pentru viitor, cum scrie în epistola trimisă presei. O epistolă în care explică de ce s-a măritat cu Irinel Columbeanu şi de ce despărţirea ei de omul de afaceri i-ar îmbogăţi pe alţii. Şi tot în scris, Monica spune lumii cât de mult nu o iubeşte Irinel pe Irina, fiica lor. O scrisoare şocantă, care te trimite de la zîmbet la compasiune.
"Eu, Monica Gabor, m-am căsătorit cu Irinel Columbeanu în 2006 la vârsta de doar optsprezece ani pentru simplul motiv că eram o tânară îndrăgostită. Am decis să avem un copil deoarece am vrut să încununăm dragostea ce ne-o purtam, îmi doream să fiu o mamă minunată şi să am o familie fericită pentru totdeauna. Din păcate, din cauza unor circumstanţe dincolo de controlul meu, aceste lucruri nu mai sunt posibile."
Aşa îşi începe scrisoarea Monica Columbeanu. O epistolă trimisă presei, căreia i-a dat şi-un titlu: "Dorintele mele pentru mine, pentru ţara mea şi pentru viitor". Pentru România, Monica explică în scris că e important cum se va încheia divorţul ei. Asta pentru că, scrie ea...
"...orice bun pe care legislaţia României mi-l va atribui după finalizarea procesului de partaj intenţionez să îl donez organizaţiilor caritabile de stat: orfelinatelor, spitalelor şi celor care sprijină oamenii strazii, dar si să imi platesc datoriile faţă de avocaţii mei. În mod special, doresc să donez banii ce reprezintă contravaloarea Bentley-ului meu dar şi banii pentru care am muncit şi pe care Irinel Columbeanu mi i-a luat. Nu vreau să păstrez nimic pentru mine, nici măcar un leu."
Averea pe care soţii Columbeanu o au de împărţit este estimată la 12 milioane de euro: bani, terenuri şi clădiri în centrul Bucureştilor, bijuterii.
Mai importanţi ca banii, spune Monica Columbeanu este Irina, fiica ei.
"Nu îmi pasă de nimic altceva. Sunt conştientă că motivul pentru care Irinel Columbeanu nu doreşte ca fetiţa să îmi fie încredinţată spre creştere şi educare este teama lui maladiva de a ne susţine financiar şi totodată de a-mi fi atribuite nişte drepturi mai mari având în vedere că singurul copil s-ar afla în îngrijirea mea. Niciodată nu i-a păsat de Irina, niciodată nu a vrut să îi ofere nimic, nici macar puţin din timpul lui preţios. Atât de preţios încât timp de câteva luni la rând nici măcar nu venea să o viziteze"
Epistola trimisă de Monica din Statele Unite, în care nu explică de ce a plecat din ţară chiar în toiul procesului pentru stabilirea custodiei, se încheie brusc cu o formulare cel puţin... ciudată:
"Acestea sunt dorinţele mele pentru mine, ţara mea şi pentru viitor."
Şi e semnată Monica Gabor, deşi instanţa nu s-a pronunţat încă dacă Moni revine la numele de domnişoară.
