A III-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară s-a desfășurat în perioada 1 iulie-23 noiembrie 1904, la Saint Louis, în Statele Unite ale Americii. Performanțele excelente ale Statelor Unite ale Americii la primele două ediții ale JO moderne, precum și nivelul economic foarte avansat, au determinat Comitetul Olimpic Internațional să acorde dreptul de organizare a acestei ediții unui oraș american, scrie Agerpres.
Inițial, în 1901, a fost desemnat drept gazdă orașul Chicago, dar în 1904 se împlinea un secol de la intrarea statului Louisiana în SUA, un prilej în plus pentru câteva personalități americane influente, printre care și președintele de atunci, Theodore Roosevelt, pentru a obține dreptul ca întrecerile olimpice din 1904 să aibă loc la Saint Louis.
Pierre de Coubertin, inițiatorul Jocurilor Olimpice, a preferat să nu participe la această ediție, aceasta fiind, de altfel, singura dată când a lipsit de la o Olimpiadă.
Pentru bună desfășurare a Olimpiadei, Universitatea Washington a pus la dispoziție bazele sale sportive, bine utilate pentru acea vreme, astfel că întrecerile au fost mai centralizate și au beneficiat de condiții superioare celor din primele două ediții. A fost construit și un stadion de 15.000 de locuri.
Nivelul performanțelor a fost mult mai ridicat față de ediția de la Paris, înregistrându-se și câteva recorduri. Totuși, distanța mare și costul ridicat al unei deplasări la St. Louis au determinat o participare foarte redusă a sportivilor de pe alte continente. Traversarea oceanului prezenta, la începutul secolului XX, destule dificultăți.
Organizatorii au repetat aceeași greșeală ca la ediția precedentă, din 1900, de la Paris, prelungind durata JO până la aproape cinci luni și cuplând Olimpiada cu Expoziția Universală. Vizitatorii erau astfel împărțiți între întrecerile sportive și manifestările culturale.
Ceremonia de deschidere a fost oficiată de Francis Field, președintele Expoziției Universale. Au participat, în total, 12 țări și 651 de sportivi (dintre care 645 de bărbați și 6 femei) care s-au întrecut în 91 de probe din 17 sporturi, fiind introduse sporturi sau probe olimpice noi, precum boxul, decatlonul sau luptele libere. Din totalul de participanți, peste 400 de concurenți au fost americani, față de 64 proveniți din celelalte țări.
Atletismul a constituit atracția întrecerilor olimpice de la St. Louis. Un record, ce avea să dăinuiască 28 de ani, a fost stabilit, la 200 m, de americanul Archie Hahn, care a devenit triplu campion olimpic, după victoriile de la 60 m și 100 m. Compatriotul său, Ray Ewry, a învins în toate săriturile fără elan. Probele de înot, desfășurate în condiții nepotrivite și pe distanțe aproximative, au fost câștigate, în majoritate, de sportivii germani și unguri.
Americanul Thomas Hicks a câștigat proba de maraton după descalificarea compatriotului său, Fred Lorz.
Cu excepția scrimei, dominată de cubanezi, a gimnasticii, unde germanii au fost concurenți de temut și a turneului de fotbal, câștigat de canadieni, aproape toate celelalte întreceri au fost monopolizate de sportivii țării gazdă. În total, SUA a câștigat 69 din cele 88 de probe disputate, situându-se în fruntea clasamentului cu o diferență zdrobitoare, de 78 de medalii de aur, 82 de argint și 79 de bronz, urmată de Germania, cu 4 medalii de aur, 4 de argint și 5 de bronz, și de Cuba, pe locul al III-lea, cu 4 medalii de aur, 2 de argint și 3 de bronz. România nu a avut niciun reprezentant la această ediție.
La JO de la St. Louis a fost pentru prima dată când primii trei clasați au primit, în ordinea locurilor, medalii de aur, argint și bronz. De asemenea, la maraton au participat și Len Tau și Jan Mashiani, din tribul Tswana, primii africani la Olimpiadă, aflați la St. Louis în cadrul Expoziției internaționale. De altfel, gazdele au organizat, în perioada 12-13 august, ''Zilele antropologice'', întreceri separate pentru negri, pigmei, patagonezi și indieni americani. A fost unul din cele mai stânjenitoare momente din istoria JO.
Sursă: Agerpres
