A-nceput de ieri să cadă/ Câte-un cetăţean pe stradă./Ar mânca, n-are faină.../Ar citi, n-are lumină.../Ar pleca, n-are maşină.../Ghici ghicitoarea mea:/În ce ,,iepocă” era?
,,Epoca de Aur este numele pe care propaganda oficială a vremii l-a atribuit perioadei istorice în care la conducerea Republicii Socialiste România s-a aflat dictatorul Nicolae Ceaușescu, între anii 1965-1989. Expresia Epoca de Aur a apărut și a fost folosită în anii '80, interval marcat în special de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și al familiei acestuia. De altfel, un alt termen utilizat de instituțiile și presa oficială pentru a desemna această perioadă era Epoca Nicolae Ceaușescu”].
Perioada anilor ’80 aduce în statele comuniste o criză economică şi acută de sistem, astfel încât Jean-Francois Soulet afirma despre colapsul Uniunii Sovietice că:,,…dacă agonia «Imperiului» a fost neaşteptat de scurtă, în schimb boala îşi făcea drum de decenii, poate chiar de la originile sale”].
,,În România eşecul comunismului a fost cel mai şocant, dezastrul economic cel mai adânc şi condiţiile de trăi cele mai inumane. Natura eratică a procesului luării deciziilor, gustul pentru proiecte economice grandioase şi adularea delirantă a conducătorului şi a ideilor lui iraţionale au sfârşit prin a împinge ţara la dezastru şi au născut o societate monstruoasă, în care supunerea şi frica au luat locul demnităţii, iar minciuna pe al adevărului. Umilinţa, lipsurile şi opresiunea s-au adunat, fără ca un sfârşit, oricare ar fi fost el, să fie întrevăzut”.
În Epoca de Aur circul foamei devenise politică de stat
,,La începutul anului 1982 a fost introdusă în unele oraşe de provincie raţionalizarea pâinii, a făinii, a zahărului, şi a laptelui, iar în 1983 raţionalizarea s-a extins aproape în întreaga ţară cu excepţia Capitalei. Raţiile lunare personale au fost reduse progresiv până într-atât încât, în preajma revoluţiei din 1989, în unele regiuni ale ţării ajunseseră la un kilogram de faină, un pachet de margarină de 500 grame şi cinci ouă... În 1981 s-au introdus măsuri drastice de economisire a energiei, care prevedeau o raţie lunară de benzină de 30 de litri pentru proprietarii de automobile. Alte restricţii stipulau o temperatură maximă de 14˚ în birouri şi o limitare a alimentarii cu apă caldă (în mod obişnuit, o zi de apă pe săptămână în apartamente)”.
Cozile interminabile pentru alimente deveniseră un program zilnic de stres, abătându-i pe oameni de laobiceiurile lor fireşti. ,,...Viaţa este ,,luminoasă” ne face să nu mai avem timp de noi. Atât e de luminoasă încât tot timpul trebuie să stai pe la cozi, să pândeşti din zori şi până în noapte, poate va aduce ceva de mâncare... Viaţa asta ne-a abătut de la obiceiurile fireşti... Când aduce din când în când câte ceva, câte foarte puţine pentru câtă lume este, să vezi ce înghesuială, păruială, înjurături... Cam aşa păţim noi în ,,Epoca de aur”...”.
Alimentele, deşi insuficiente, mai erau şi de slabă calitate. Uneori, faţă de timpul pierdut zilnic la cozi, dezgustul de produse producea frustrare, nervozitate şi exasperare. Diferite persoane aveau să mărturisească că ,,la noi, toate se fac pe dos.Cu aprovizionarea stăm <
Continuarea pe historia.ro
