La Lucina se ajunge prin Cheile Lucavei, spre cătunul aflat în comuna bucovineană Moldova Sulița, pornind din Câmpulung Moldovenesc pe ruta Pojorâta, Fundu Moldovei, Botuș, Breaza. Cheile Lucavei se întind pe 1 kilometru și se poate parcurge întregul traseu cu mașina, peisajul fiind spectaculos în orice anotimp. Cei care vor să transforme și drumul într-o adevărată aventură îl pot parcurge într-o căruță sau sanie trasă de cai Huțuli. Herghelia Lucina și localitățile din această zonă sunt atracții turistice datorită prezenței acestor cai folosiți atât pentru călărie, cât și pentru a trage căruțele și săniile, spre deliciul vizitatorilor.
Herghelia Lucina se află la 1.300 de metri altitudine, în munții Bucovinei, unde este zăpadă mai mult de jumătate de an, iar verile sunt răcoroase. Dar cailor nu le pasă. Ei sunt rezistenți la toate aceste condiții meteo. Aproape toți localnicii au în gospodărie cai huțuli pe care îi folosesc pentru tracțiune și călărie, fiind și o atracție pentru turiștii care ajung aici. Plimbările cu sănii trase de cai sunt unice în România, pornindu-se la drum uneori cu 40 de echipaje în care încap peste 200 de turiști. Programele oferite vizitatorilor includ foc de tabără la mare înălțime, preparate tradiționale și folclor huțul autentic. Tocmai de aceea, zona e ideală pentru grupuri mari de turiști, inclusiv teambuilding-uri.
Caii huțuli sunt mândria bucovinenilor, fiind o rasă românească veche, formată în zona Carpaților din nordul țării. Herghelia Lucina se întinde pe o suprafață de 1775,5 hectare, iar din iulie 2015, este în subordinea Direcției de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor, ca subunitate a acesteia, având ca obiectiv creșterea și ameliorarea cailor din rasele Huțul și Cal de Bucovina.
Un cal huțul călărit prin zăpadă este o adevarată aventură. Herghelia de la Lucina a fost înființată în anul 1788. De aici au plecat exemplare superbe spre întreaga lume, fiind foarte apreciate de cunoscători. Dar acest cal este în primul rând ajutorul de bază al omului de la munte. Caii huțuli sunt foarte vioi, au multă energie și sunt folosiți frecvent pentru tracțiune, în această zonă a țării.
Rasa Huțulă a fost întemeiată pe pământurile României, în timpul ocupației austriece. Caii de aici fac parte din una dintre cele mai performante rase, adaptată condițiilor de exploatare în regiunea montană: armată (vânători de munte), exploatarea lemnului, transport în zone montane greu accesibile. Prin caracterele de exterior amintește despre tarpan, calul sălbatic euroasiatic dispărul la sfârșitul secolului trecut, raha Huțulă fiind considerată vestigiu.
Cu secole în urmă, această rasă a stârnit interesul crescătorilor de cai. A fost menționată pentru prima dată în anul 1606, în „Hippica” lui Dorohastajki, o lucrare importantă în domeniu. Numele provine de la huțuli, o populație de origine ucraineană din nordul Bucovinei. Caii huțuli sunt destul de mici, dar robuști. Ajung la un metru și jumătate înălțime, iar culoarea lor variază între murg, roib, negru și șoriciu. Au capul relativ mare, urechile sunt mici și mobile, iar gâtul este scurt și musculos. Au coama foarte bogată. Rasa cunoaşte acum o oarecare răspândire şi în afara arealului tradiţional. Calul de Bucovina reprezintă o rasă utilitară de tracțiune întemeiată în anii 70 - 80 în urma inițierii unui proiect comun derulat la hergheliile Lucina și Rădăuți.
