Postojna este cea mai mare peșteră vizitabilă din Europa și principala atracție a Sloveniei – o țară cu foarte mult turism montan, la standardele de calitate cele mai înalte. Se spune despre această peșteră că l-ar fi inspirat pe Dante Alighieri, atunci când a descris Infernul, în „Divina Comedie”. Nu există nicio atestare documentară în acest sens sau note rămase de la Dante, iar unii cercetători consideră că peștera ar fi fost descoperită abia în 1818, deci nu l-ar fi putut inspira pe Dante cu șase secole înainte.
Totuși, cercurile concentrice ale galeriilor care coboară spre adâncuri, schimbându-și înfățișarea la fiecare nivel, seamănă izbitor cu descrierea pe care poetul italian o făcea coborârii în Infern. Peştera se întinde pe 21 de km de pasaje şi galerii dispuse pe trei niveluri, exact așa cum Dante a descris Infernul, în „Divina Comedie”. Astăzi se pot vizita doar 5 km, dintre care 3,7 km se parcurg cu un trenuleț, apoi se merge pe jos, pe un traseu bine marcat și ghidat, timp de o oră și jumătate.
Fiind foarte aproape de Italia, există și posibilitatea ca Dante Alighieri să fi călătorit și să fi ajuns în această peșteră, chiar dacă nu au rămas documente care să confirme prezența lui în aceste locuri. Mai este posibil ca Dante să fi văzut desene ale unui contemporan care a ajuns în această peșteră și să se inspirat din imaginile care și astăzi sunt la fel de fabuloase, pentru că peisajul carstic se schimbă foarte puțin în 1.000 de ani. De exemplu, o stalactită crește cu un centimetru în 100 de ani.
În peștera Postojna se poate vedea foarte bine acest fenomen, pentru că stalactitele au început să se formeze pe suprafețele tăiate în stâncă exact cu două secole în urmă, când a fost descoperită grota imensă din munții Sloveniei, sau cu un secol în urmă, când prizonierii ruși din primul război mondial au săpat o galerie care a unit două dintre cele mai importante zone ale peșterii. În interior au fost descoperite semnături din secolul al XIII-lea, dar este foarte posibil să se fi ajuns aici și înainte.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Pentru turiștii care ajung aici, Infernul este Paradis. Se spune că pe 14 aprilie 1818, cel care a descoperit absolut întâmplător un pasaj al peșterii ar fi exclamat: „E o lume nouă aici, un paradis!”. S-a-ntâmplat în timpul pregătirilor care se făceau pentru vizita împăratului austriac. Un lampagiu, pe nume Luka Čeč, s-a rătăcit de grupul de muncitori care decorau traseului şi pregăteau iluminarea părţii din faţă a peşterii, a căutat o ieșire și a escaladat un perete, iar astfel a găsit noul pasaj al peșterii. Până atunci se putea vizita doar o porțiune de circa 300 de metri. În 1819, Arhiducele Ferdinand I a fost primul vizitator oficial al peșterii, acesta fiind și momentul în care a-nceput oficial turismul în această peşteră.
Peștera s-a format în calcarul apărut în apă mării cu 70 de milioane de ani în urmă, în Cretacic. Trenulețul pentru turiști a fost introdus încă de acum 140 de ani, fiind doar modernizat apoi. Speologii contemporani ar spune că amenajarea peșterii a fost un adevărta sacrilegiu, pentru că s-au tăiat fără milă stalactite și stalagmite, pentru a se construi traseul trenulețului, însă cu un secol și jumătate în urmă nu se ținea cont de conservarea patrimoniului natural. Astăzi, situația este total diferită. Deși se folosește în continuare vechiul traseu, turiștii trebuie să respecte reguli stricte, fiind interzisă și fotografierea cu bliț, pentru a nu deranja viețuitoarele din mediul carstic.
Primele șine ale trenulețului
În anul 1872 s-au montat primele şine pe care s-au aşezat mici şarete de două locuri, pentru vizitatori, pe o distanță de 2.2 km, apoi traseul s-a extins, ajungând astăzi la 3,7 kilometri, pe două circuite distincte, dintre care unul este pentru vizitare, iar celălalt este pentru a se ajunge la sala de concerte din interiorul peșterii, care marchează și finalul traseului turistic de o oră și jumătate. Întregul traseu parcurs la pas este marcat și ghidat audio, în mai multe limbi, printre care și engleză, italiană, spaniolă sau germană, la alegerea fiecărui turist. Splendoarea peșterii începe de la Podul Rusesc, construit de prizonierii ruşi captivi aici în timpul Primului Război Mondial: Sala Spaghetelor – denumită astfel datorită stalactitelor subțiri care s-au format recent, apoi Sala Albă și Sala Roşie, drumul marcat coborând sub acestea, pe măsură ce se înaintează în peșteră. De la sala concertelor se urcă din nou în trenuleț, pentru a se merge spre ieșirea din peșteră, pe un traseu diferit de cel de la venire.
Se poate ajunge la Peştera Postojna atât individual, cât și în grupuri organizate în cadrul unor circuite, prin agențiile de turism. Cei care merg pe cont propriu ar trebui să verifice pe site-ul oficial al peșterii programul de vizită și, eventual, să cumpere biletele online, respectând programul de intrare, pentru că nu se poate vizita oricând. Cei care merg în grupuri organizate au mai multe avantaje, având biletele cumpărate de agenția de turism, cu reduceri și cu programarea călătoriei în așa fel încât să nu fie ratată ora de intrare stabilită la cumpărarea biletelor.
„Noi mergem foarte des cu grupurile de turiști la Peştera Postojna, fiind în circuite prin Europa. De obicei, la întoarcerea în țară, trecem prin Slovenia pentru a vizita și peștera”, spune Aurelian Drîstaru, ghid al agenției Hello Holidays. Sunt două trenulețe care pornesc simultan și care nu preiau un singur grup de turiști, ci mai multe, dar nu poate fi depășită limita locurilor, astfel încât totul se organizează înainte de intrarea în peșteră, iar un ghid este întotdeauna binevenit, pentru a nu exista surprize neplăcute.
