Viața lor s-a schimbat în 9 zile. Atât a durat cucerirea Afganistanului de către talibani. Și-au pierdut locuințele, carierele, familia.
Stau într-un cămin studențesc și speră ca într-un viitor apropiat, cineva să le ofere posibilitatea să o ia de la capăt.Pe lângă incertitudinea zilei de mâine, judecătorii și oficialii guvernamentali salvați de statul român din Kabul trăiesc cu teama că fiii, părinții sau frății lăsați în urmă, ar putea fi trași la răspundere de justiția talibană.
Khaled Hosseini, scriitor afgan, spunea că oricât de nedrept ar fi, câteodată ce se întâmplă în doar câteva zile, uneori o singură zi, poate schimba o întreagă viață. Căderea Afganistanului a durat 9 zile. Construirea lui de către aliați - 20 de ani.
Toții copiii mergeau la școală, la Universitate. Dintr-o dată totul s-a prăbușit. Oamenii s-au închis în case, iar cât timp se ascundeau, a venit și telefonul salvator. Asociațiile de magistrați le-au promis sprijinul dacă reușesc să ajungă în Pakistan.
”Imediat ce am primit această informație am șters toate dovezile, poze din telefoane, documente, și cu un bagaj am pornit la drum. Toate cele șapte familii care suntem aici”, a spus unul dintre refugiați.
Din cei 5 copii, familia și-a lăsat băiatul cel mare în urmă.
După 15 puncte de control ale talibanilor și un zbor către România, cele 7 familii de afgani în care sunt și magistrați, au fost preluate inițial de Centrul de Imigrări din cadrul MAI, apoi transferate într-un loc deținut de Politehnica București.
”Gătesc cartofi” - sunt primele cuvinte în română pe care ni le spune inginerul afgan. Învârte în mâncare în singura bucătărie existentă pe palier. Alături de soția judecător, ei merg în fiecare zi la magazinul din apropiere pentru alimente.
Nu au vizitat niciodată orașul pentru că puținii bani de care beneficiază lunar, 500 de lei de persoană, merg pe mâncare.
”Ne-am pierdut viața pe care o aveam. Am venit aici cu un bagaj de haine. Ea a fost membru al Curții Supreme. Cel mai ridicat nivel. Cel mai ridicat nivel, da”.
Afganii au demarat proceduri pentru a ajunge în SUA acolo unde se află membri ai familiilor lor.
Universitatea susține că va încerca să integreze specialiștii în programele și proiectele lor și copiilor să le ofere programe educaționale.
”Ne-am pierdut viața, ne-am pierdut locul de muncă, am pierdut tot. Aceasta este realitatea din care nu putem scăpa”.
