Înţelepţii Extremului Orient au înţeles că alegerea reperelor ce stau la baza măsurării fenomenelor naturale trebuie să fie obiectivă şi nu după bunul plac și orgoliile oamenilor sau ai liderilor lor. De aceea, ei au luat ca element de raportare în calculul începutului fiecărui Nou An ciclurile de mişcare ale Pământului – faţă de Soare – şi ale Lunii – în jurul Pământului. Astfel:
Cei mai mulţi dintre chinezi consideră că anul zodiacal ar porni odată cu Începutul Primăverii. Dar, calculele exacte ale predicţiilor, după Cei Patru stâlpi ai Destinului, se fac în conformitate cu calendarul solar.
După multe căutări şi controverse, astrologii chinezi au căzut de acord asupra numărului de zodii: douăsprezece. Această alegere are o legătură cu ritmul circadian, care împărţea timpul necesar pentru o rotaţie completă a Pământului în jurul axei proprii în 12 intervale egale (cu alte cuvinte, ziua tradițională chinezească are 12 ore, în vreme ce ziua europeană are 24). Acest ceas zilnic a intrat definitiv în conceptul medicinei tradiţionale chinezeşti, fiind folosit în aprecierea evoluţiei, în raport cu relaţia Yin-Yang, a principalelor 12 meridiane energetice.
Folosind metafora orelor zodiacale, dregătorii curţii imperiale explicau când era cel mai bine să se ia o decizie imperială, când să se odihnească împăratul, când să se administreze anumite tratamente medicale, sau când se puteau realiza alte activități la palatele imperiale.
Alegerea animalelor care alcătuiesc zodiacul s-a făcut în funcţie de experienţele de viaţă ale oamenilor, ca şi în funcţie de unele superstiţii legate de atragerea norocului. Ca atare: boul, calul, capra(oaia), cocoşul, porcul şi câinele constituiau animalele frecvent prezente în viaţa chinezului de rând. În timp ce şobolanul, tigrul, iepurele, dragonul, şarpele şi maimuţa sunt animale cu calităţi îndrăgite și apreciate de chinezi.
Mai mult, pe qitaky.ro.