Telescopul Gemini North, amplasat pe vârful Maunakea din Hawaii, a observat galaxiile spiralate care interacționează la o distanță de aproximativ 60 de milioane de ani lumină, în constelația Virgo.
Perechea galactică NGC 4567 și NGC 4568, cunoscută și sub numele de galaxiile Butterfly (fluture), tocmai au început să se ciocnească, deoarece gravitația le atrage împreună, potrivit G4Media care citează CNN.
În 500 de milioane de ani, cele două sisteme cosmice își vor finaliza fuziunea pentru a forma o singură galaxie eliptică.
În acest stadiu incipient, centrele celor două galaxii se află în prezent la o distanță de 20.000 de ani-lumină unul de celălalt, iar fiecare galaxie și-a păstrat forma de roată de ac.
Galaxiile vor "dansa" una în jurul celeilalte, până să fuzioneze
Pe măsură ce galaxiile devin mai încurcate, forțele gravitaționale vor duce la multiple evenimente de formare intensă de stele. Structurile originale ale galaxiilor se vor schimba și se vor deforma.
În timp, acestea vor "dansa" una în jurul celeilalte în cercuri care vor deveni din ce în ce mai mici. Acest "dans în buclă strânsă" va trage și va întinde fluxuri lungi de gaz și stele, amestecând cele două galaxii într-o formă care seamănă cu o sferă.
Pe măsură ce trec milioane de ani, această încâlceală galactică va consuma sau va dispersa gazul și praful necesare pentru a declanșa nașterea stelelor, ceea ce va face ca formarea stelară să încetinească și, în cele din urmă, să înceteze.
Observațiile altor coliziuni galactice și modelarea computerizată au oferit astronomilor mai multe dovezi că fuziunile galaxiilor spiralate creează galaxii eliptice.
Odată ce perechea se va uni, formațiunea rezultată ar putea semăna mai mult cu galaxia eliptică Messier 89, situată tot în constelația Virgo. Odată ce Messier 89 a pierdut cea mai mare parte a gazului necesar pentru a forma stele, a avut loc un nivel scăzut al nașterilor de stele. Acum, galaxia găzduiește stele mai bătrâne și clustere vechi.
Strălucirea ulterioară a unei supernove, detectată pentru prima dată în 2020, este, de asemenea, vizibilă în noua imagine ca un punct luminos într-unul dintre brațele spirale ale galaxiei NGC 4568.
Calea Lactee se va ciocni în cele din urmă cu galaxia Andromeda
O fuziune galactică similară se va desfășura atunci când galaxia Calea Lactee se va ciocni în cele din urmă cu galaxia Andromeda, cea mai mare și cea mai apropiată vecină galactică a noastră. Astronomii de la NASA au folosit datele Hubble în 2012 pentru a prezice când ar putea avea loc o coliziune frontală între cele două galaxii spirale. Estimările prevăd că evenimentul va avea loc în aproximativ 4 miliarde – 5 miliarde de ani.
În momentul de față, o aureolă masivă care înconjoară galaxia Andromeda se lovește de fapt de aureola galaxiei Calea Lactee, potrivit unei cercetări bazate pe datele Telescopului Spațial Hubble, care a fost publicată în 2020.
Aureola galaxiei Andromeda, un înveliș mare de gaz, se întinde la 1,3 milioane de ani-lumină de galaxie, aproape la jumătatea distanței față de Calea Lactee, și până la 2 milioane de ani-lumină în alte direcții.
Acest vecin, care conține probabil până la 1.000 de miliarde de stele, are o dimensiune similară cu galaxia noastră mare și se află la doar 2,5 milioane de ani-lumină distanță. Poate părea incredibil de îndepărtată, dar, la scară astronomică, Andromeda este atât de aproape încât este vizibilă pe cerul nostru de toamnă. O puteți vedea ca o bucată de lumină neclară în formă de trabuc, sus pe cer în timpul toamnei.
Și dacă am putea vedea aureola masivă al Andromedei, care este invizibilă cu ochiul liber, ar avea o lățime de trei ori mai mare decât constelația Ursa Mare, care eclipsează orice altceva de pe cerul nostru.
Oamenii de știință de la NASA au declarat că este puțin probabil ca sistemul nostru solar să fie distrus atunci când Calea Lactee și Andromeda vor fuziona, dar soarele ar putea fi aruncat într-o nouă regiune a galaxiei – iar cerul de noapte al Pământului ar putea avea parte de noi priveliști spectaculoase.
