Dezvăluirea a fost făcută luni, la emisiunea Sinteza Zilei, de la Antena 3.
Moartea arhitectului Mihai Prădatu ridică foarte multe semne de întrebare.
Dincolo de relaţia pe care acesta a avut-o cu Elena Udrea şi ancheta DNA în care era vizat cu privire la domeniul schiabil Voineasa-Vidra pe care el îl creionase, arhitectul Mihai Prădatu nu era străin nici de jocurile locale privind retrocedările de terenuri.
Prădatu a fost naşul de cununie al fostului prefect de Vâlcea, Petre Ungureanu, prin mâna căruia au trecut sute solicitări de retrocedări de hectare întregi de pădure.
Arhitectul Mihai Părdatu a fost implicat în mai multe proiecte de investiţii în judeţul Vâlcea. Odată cu proiectarea domeniului schiabil Voineasa-Vidra, a cumpărat un teren impresionant de la Gheorghe Deaconeasa, denunţătorul tuturor neregulilor care s-au petrecut în judeţ,
operate din Ministerul Turismului, din ordinul oamenilor lui Udrea.
A cumpărat de la Deaconeasa o importantă suprafaţă de teren cu preţ derizoriu de doar 0,6 euro pe metru pătrat.
Tot Deaconeasa este cel care a vorbit în public despre presupuşi moştenitori care vânau hectare întregi de pădure pe care să pună mâna.
Unul dintre factorii de decizie în astfel de speţe a fost prefectul de Vâlcea, timp de trei ani, Petre Ungureanu, nimeni altul decât finul lui Mihai Prădatu.
Ziarele locale au scris ani la rândul despre afacerile cu iz penal derulate de fostul prefect cât timp afost în funcţie - una dintre speţe o implică inclusiv pe soţia sa, Anca Ungureanu.
La momentul 2010 Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea deţinea încă terenul a 33 de foşti proprietari. În 2006, prefectul de atunci a decis validarea dreptului de proprietate a acestora pentru aproximativ 30 de hectare, proprietarii având de partea lor decizii definitive şi irevocabile de punere în posesie. Aşadar, decizia de punere în posesie era un act cât se poate de firesc.
Cu toate aceste dispoziţii, punerea în posesie a fost amânată şi a rămas în curtea Staţiunii Pomicule. Problema a fost rostiogolită până când la butoane a ajuns Ungureanu. Acesta le-a propus proprietarilor, oferindu-le posesie pe alte amplasamente. Problema a ajuns să fie tranşată din nou în instanţă, unde, surpriză, avocatul Staţiunii Pomicole a fost chiar Anca Ungureanu, soţia prefectului. Dar, dintre cei 33 de proprietari de facto a fost şi unul norocos. Culmea, prefectura l-a împroprietărit. Imediat cum şi-a primit terenul, l-a vândut, ca o pură coincidenţă, lui Ungureanu. Imediat, prefectul a început construcţia unui palat.
Cu toate aceste dispoziţii, punerea în posesie a fost amânată şi a rămas în curtea Staţiunii Pomicule. Problema a fost rostiogolită până când la butoane a ajuns Ungureanu. Acesta le-a propus proprietarilor, oferindu-le posesie pe alte amplasamente. Problema a ajuns să fie tranşată din nou în instanţă, unde, surpriză, avocatul Staţiunii Pomicole a fost chiar Anca Ungureanu, soţia prefectului. Dar, dintre cei 33 de proprietari de facto a fost şi unul norocos. Culmea, prefectura l-a împroprietărit. Imediat cum şi-a primit terenul, l-a vândut, ca o pură coincidenţă, lui Ungureanu. Imediat, prefectul a început construcţia unui palat.
