Un har inegalabil, o iubire fără margini, dar şi o viaţă plină de încercări. Povestea marii actriţe a început în 1933. Un copil pentru care părinţii s-au rugat mult la Dumnezeu a pornit în viaţă cu un nume care să-i asigure dragostea eternă.
"Tatăl meu a vrut să-mi pună numele ăsta. Eu m-am născut la Spitalul Militar, am avut 5,800 kilograme, mi s-a pus o funduliţă roşie de mână şi m-au purtat prin tot spitalul să mă arate şi tatăl meu a zis să poarte numele Drag să fiu dragă tuturor."
Doar că iubirea pe care o primea din partea publicului nu era iubirea pe care o primea din partea bărbaţilor cu care a mers la altar. Două căsnicii eşuate, o inimă frântă şi promisiunea că nu va mai avea încredere niciodată în iubire au fost date uitării în momentul în care l-a cunoscut pe medicul Ion Matei. Viaţa a căpătat altă culoare, iar timp de patru decenii au rămas la fel de îndrăgostiţi ca în prima zi.
Ion Matei, medicul care i-a cucerit inima pe viaţă
"Oamenii destepţi se înţeleg bine între ei până la bătrâneţe, îşi descoperă unul altuia motive de admiraţie, lucrurile se încheagă în aşa manieră încât unul fără celălalt nu poate să facă nimic. Asta e dragostea profundă care începe din tinereţe cu atracţia fizică şi se continuă cu iubirea. Ajungi să îl iubeşti pe celălalt cu toată fiinţa ta, respiri odată cu el, plângi odată cu el, râzi odată cu el… Aşa a fost viaţa noastră."
Draga Olteanu Matei nu a avut copii
S-a iubit atât de mult cu medicul Ion Matei, încât cei doi nu au vrut să-şi împartă povestea cu nimeni.
"Eu nu am vrut să fac copii niciodată. Îmi sunt foarte dragi, dar nu mi-am dorit pentru că eu cred o treabă pe care nu vreau s-o spun în public, pentru că ar fi foarte decepţionate mamele. Dar amintesc un proverb bătrânesc foarte înţelept: cine are să-i trăiască, cine nu să nu-şi dorească. În zilele noastre, ar trebui să ne gândim la partea a doua a proverbului."
Povestea incredibilă de iubire a fost însă greu încercată
În spatele celebrităţii şi a succesului pentru care era invidiată atât de ceilalţi actori, cât şi de oamenii de rând, se ascundeau probleme care le-au dat viaţa peste cap.
"Stateam într-o casă cu chirie, pe care a demolat-o Ceausescu şi, până ne-au dat alta, am stat la hotel nu ştiu câte luni. Ne-a costat o avere, toată leafa noastră mergea pe chiria de la hotel. Ne-au dat apoi altă casă, tot într-un imobil naţionalizat şi tot cu chirie. Nu aveam de gând să cumpărăm casa, dar în anul 1995 s-a dat Legea 112 şi lumea spunea că e bine să o cumpărăm. Ni s-a spus că o va lua altcineva şi ne va da afara din casă. Şi atunci am cumpărat-o cu vreo 21 de milioane de lei."
Nu au avut parte de linişte mai mult de câteva luni. După ce şi-au dat toate economiile, până la ultimul leu, un locatar apărut de nicăieri a revendicat casa şi au ajuns din nou pe drumuri. Şi-au pus toată încrederea într-o prietenă avocat, care le-a distrus însă orice şansă de a-şi recupera locuinţa. Cu suflete amărâte de durere şi dezamăgiţi, au decis să ia viaţa de la capăt la Piatra Neamţ.
"Eu şi soţul meu suntem o singură persoană şi trăim fiecare moment împreună, clipă de clipă. Sigur că trecem prin necazurile vârstei, că ajungi să nu mai vezi bine, să nu mai auzi bine, să te doară picioarele. Nu a existat niciun secret al longevităţii, a fost doar iubire."
2004 a fost anul care i-a schimbat decisiv viaţa. Ion Matei s-a stins din viaţă, lăsând în urmă o durere greu de imaginat
Draga ar fi preferat să se stingă împreună, aşa cum au fost timp de 44 de ani. S-au dus apoi, rând pe rând, mulţi din colegii generaţiei de aur a teatrului românesc. Ultimul, Vladimir Găitan, pentru care artista a plâns, cu ultimele puteri, pe patul de spital din Iaşi, fără să ştie că va părăsi scena vieţii atât de repede.
"E prea frumoasă viaţa pe pământ dacă ştii să o faci ca să mai fie ceva de trăit după. M-am rugat lui Dumnezeu dacă e să ne reîncarnăm, pentru nimic în lume să nu o facă. Sunt în stare să fac orice să nu mă mai nasc, din cauză că iubesc viaţa foarte mult."
