Anul școlar se încheie în această săptămână, iar finalul acestuia surprinde încă o dată Bucureștiul cu aceleași vulnerabilități în ceea ce privește infrastructura școlară: clase suprapopulate, clădiri îmbătrânite și lipsă acută de laboratoare și săli de sport. Potrivit ultimului raport al Inspectoratului Școlar al Municipiului București, aproape jumătate dintre elevii Capitalei au învățat anul acesta în două schimburi, iar aproape unul din zece, în trei. Deși recomandarea europeană prevede ca din 2030 toate cursurile să se desfășoare într-un singur schimb, cu cel mult 25 de elevi în clasă. La ritmul actual de extindere, Bucureștiul ar atinge această țintă abia după 2045, estimează specialiștii.
Supraaglomerarea în cifre
Statistica oficială arată cum media la gimnaziu a crescut în ultimul deceniu de la 27 la peste 30 de elevi în clasă, iar numărul școlilor de peste 1.200 de copii a trecut de 45. Cifrele publice sunt îngrijorătoare: la Școala 142 din Drumul Taberei aproape 1.700 de elevi nu beneficiază de niciun laborator funcțional, la Colegiul „Iulia Hașdeu” se învață de foarte mult timp în 3 schimburi, iar la Liceul „Miguel de Cervantes” sunt clase de gimnaziu cu aproape 35 de elevi. UNICEF estimează că, din cauza oboselii și a programului de după amiază, elevii care intră după ora 15.00 au rezultate PISA mai slabe cu aproape 20% față de elevii care învață de dimineață.
Presiunea vizelor de flotant
În ultimii ani, migrația artificială a elevilor spre școlile considerate „magnet” a împins aglomerația la cote absurde. În 2024, peste 7.400 de cereri de înscriere au fost depuse pe bază de viză de flotant, depășind cotele permise de regulamente, se arată într-un raport al Inspectoratului Școlar al Municipiului București. Asta în timp ce în alte școli abia se mai completează numărul necesar de elevi pentru a înființa o clasă. Distribuția disproporțională a elevilor în școlile din București este o altă mare problemă, atrag atenția specialiștii.
Prima școală nouă din Bucureștiul postrevoluționar
După trei decenii în care Bucureștiul s a limitat mai degrabă la renovări și modernizări, au început să apară proiecte noi în mai multe sectoare. Primăria Sectorului 3 a reușit să construiască prima școală din București de după Revoluție, Complexul educațional „Victor Brauner”, aceasta urmând a fi folosită încă din această toamnă. Tot primăria Sectorului 3 construiește de la zero o altă școală „Neagoe Basarab”, demarând în același timp și lucrările la extinderile de la Școlile 88, 149 și 195 și Liceul Al. I Cuza. Toate acestea aduc Bucureștiului peste 5.000 de locuri în unitățile de învățământ. Totodată, Sectorul 4 are la rândul lui planuri pentru construcția unui complex educațional în zona Metalurgiei, iar Sectorul 6 a dezvoltat 2 sisteme de containere modulare care au fost instalate în curtea Școlii nr. 169, suplimentând numărul claselor cu încă 32.
Ce fac alte orașe și ce ar putea face Bucureștiul
Experiența europeană oferă cel puțin trei piste viabile. În Copenhaga, campusurile modulare prefabricate au creat peste trei mii de locuri noi în mai puțin de un an. Varșovia a redus cu 60 % migrația pe flotant printr un sistem elastic de arondare și punctaj social. Helsinki alocă în fiecare an 3% din bugetul local strict pentru mentenanța clădirilor școlare, reducând avariile majore la mai puțin de o treime. Ar putea fi aceste soluții viabile și pentru București? Cu siguranță.
Pentru a respecta termenul impus de Uniunea Europeană și pentru a aduce toți elevii bucureșteni într un singur schimb, orașul trebuie să creeze în fiecare an aproximativ patru mii de locuri noi. Fără o strategie metropolitană care să includă finanțare predictibilă și o strategie coerentă, măcar la nivelul sectoarelor, Capitala va pierde foarte multă calitate în procesul educațional.
Ştiri video recomandate
