Ana Iorga a abordat, vineri, la rubrica Pe cuvânt, de la Antena 3, problema verbelor terminate în -i, adică de conjugarea a patra, argumentând că sunt situații în care avem îndoieli cu privire la forma corectă a lor la indicativul prezent: „Eu mă chinui" sau „eu mă chinuiesc"?
Oscilăm între cele două forme pentru că ele sunt cele două variante de conjugare la indicativ prezent a verbelor terminate în -i. Prima este cea în care folosim doar desinenţele, ce-a de-a doua conţine în plus infixul -esc sau -eşt la singular şi la persoana a 3-a plural: cheltuiesc, cheltuieşti, cheltuieşte.
Există deci două clase de verbe cu infinitivul în -i. Cele fără infix, cum sunt a veni, a dormi sau a contribui, şi cele cu infix: a glumi, a citi, a bănui.
Comparăm două verbe similare, ambele cu radicalul terminat în -u, ca să vedem diferenţele: a bănui şi a contribui. Primul se conjugă la indicativ prezent fără -esc, al doilea cu -esc: eu contribui, dar eu bănuiesc, nu eu bănui.
Revenim acum la verbele care ne fac viaţa mai grea. „A cheltui" acceptă ambele tipare de conjugare. Adică e corect şi „eu cheltui", şi „eu cheltuiesc". Prima variantă este cea preferată de DOOM, însă ambele sunt considerate corecte.
Acelaşi deznodământ liniştitor şi în privinţa lui „a chinui" sau „a se chinui". Acceptă ambele variante de conjugare: „el se chinuie" şi „el se chinuiește".
Şi la conjunctiv prezent avem de ales între două forme corecte: „el să cheltuie" şi „el să cheltuiască", „el să se chinuie" şi „el să se chinuiască".
