Timp de o săptămână, George a intrat în pielea unora dintre oamenii care merg la serviciu ca să ne facă viaţa mai uşoară. Poate că n-ar fi rău ca măcar azi, de 1 Mai, să vă gândiţi şi dumneavoastră cu drag, cu respect la cei care nu-şi bat joc de profesia lor, care muncesc cu pasiune şi fac cât pot de bine ceea ce fac în fiecare zi, indiferent de meseria pe care au ales-o.
Vom vedea ce înseamnă să fii măturător de stradă în Bucureşti. La prima vedere, nu pare greu. Dar fizic, după ore în şir de măturat, eşti terminat. Ca-n orice altă meserie, şi aici sunt reguli, şi chiar secrete.
Apoi, să vedem cum este să fii şofer de autobuz. În fiecare zi, la 4.30 dimineaţa, autobuzul trebuie să fie în traseu. Ca să înţelegem cum se conduce un monstru de 12 metri lungime, trebuie să fim la volan. Zilnic, mijloacele de transport în comun trebuie să acopere aproape 300 de kilometri pătraţi, cât are Capitala. În tot oraşul sunt sute de mii de călători care aşteaptă autobuzul sau tramvaiul chiar dacă afară plouă, ninge sau e caniculă.
Nu trece prea mult până e prins primul călător în neregulă. Controlorii au mai multe variante: fie îi scriu o amendă, fie îl pun să plătească un card de suprataxă de 50 de lei. Singura soluţie pe care o au controlorii este să-l dea jos la prima staţie. În alt caz, călătorul nu scapă atât de uşor.
Cum e să fii poliţist local? Ce-i drept, evaziunea fiscală nu o fac bunicuţele care vând leuştean pe marginea drumului, însă, legea e lege şi trebuie respectată.
Nici prima zi pe Ambulanţă nu e uşoară.
