Nicoleta e clasa a şasea şi împreună cu ceilalţi 5 fraţi ai ei şi cu femeia căreia îi spun mamă stau într-un şopron. Acolo dorm, se spală şi învaţă, iar lumea lor începe şi se termină în satul Lupşanu din Călăraşi. În plină iarnă se încălzesc toţi doar cu o pătură.
”E nu ştiu exact cred că are 3/2 o sobă şi un pat în care toţi dormim în acelaşi pat şi o masă pe care punem cărţile să înveţe. Deci 6 dormiţi într-un pat? 7, cu mine. Ne încălzim cu o pătură, soba uneori nu face faţă” spune Ana, mama copiilor.
Au învăţat că se au doar unii pe ceilalţi şi s-au obişnuit că nu pot să mânânce toţi împreună pentru că niciodată nu le ajunge mâncarea.
”Au ce să mânânce copiii? Câteodată nu, câteodată da, uneori aia mai mare mai rabdă”
”Au ce să mânânce copiii? Câteodată nu, câteodată da, uneori aia mai mare mai rabdă, dar celor mici trebuie să le dau. Trebuie să crească...Da, să crească şi să se facă şi ei mari ca noi. Adică dacă trebuie să alegeţi le daţi celor mici de mâncare şi nu îi daţi celei mari? Exact, prefer să nu mânânc eu, fetele renunţă singure fără să zic eu, preferă să mânânce ăia mai mici decât să mâncăm noi”
Când vă cer de mâncare şi nu aveţi ce să le daţi ce le spuneţi? Le spun să ne rugăm la Dumnezeu că totul poate o să fie bine.
Nicoleta, o copilă de doar 12 ani, ştie ce înseamnă să fie sora cea mare prin sacrificiile pe care le face zilnic.
”Noi atunci când mergem la o familie ne dorim să le ajungă alimentele 2 săptămâni, 3, o lună, adică le dăm suficient să îi ţină mai mult timp”.
Voluntarii de la fabrica de daruri merg mai departe şi ajung la o altă familie nevoiaşă din Călăraşi. Le aduc zâmbetul pe buze Sarei şi Alexandrei, două din cele patru fete ale familiei.
Fetiţele visează doar la o baie şi o cameră încălzită.
- Auzi când ai stat tu la mătuşa ta, mai ţii minte când ai stat la mătuşa ta, Alice?
- Da şi era duş! Era duş.
- Da exact iubita mea îţi doreşti şi tu duş?
- Da şi şampon.
- Îţi doreşti?
- Da!
Tot voluntarii de la Fabrica de daruri le-au găsit o casă în urmă cu câteva luni.
Stăm aici dinainte de Paşte cu vreo câteva săptămâni cam aşa. Înainte am stat la grajd acolo într-o cameră”. ”Cum era cu patru fete să staţi într-un grajd? Dificil, adică mirosul de animal este mai, de aia înţelegeţi” - a spus mama fetelor.
La finalul zilei, Gina Neacşu şi ceilalţi voluntari se întorc la fabrica de daruri unde citesc noi mesaje primite de la cei care au nevoie de ajutor.
Iar asta face Fabrica de daruri să funcţioneze, e nevoie doar de fapte bune. Sute de oameni au donat în ultimele două luni haine, alimente şi jucării.
”Fabrica de daruri este despre oameni, despre oamenii care au acceptat invitaţia de a intra în grupul nostru, noi primim, avem o listă de nevoi de la familiile pe care le vizităm sau de la familiile pe care nici nu le cunoaştem încă, le postăm pe grupul nostru şi în funcţie de ceea ce primim mergem şi le dăruim lor” spune Gina Neacşu iniţiator al proiectului Fabrica de daruri.
”N-aş fi crezut vreodată că în ţara noastră România care se vrea o ţară europeană avem astfel de cazuri. Pentru ei necesitatea e aia de bază mâncare, cei mai mulţi asta îşi doresc, să aibă ce să mănânce şi noi care avem de toate nu ne gândim că asta e cea mai mare binecuvântare” spune Angelica Burcea voluntar la Fabrica de daruri.
Voluntarii de la Fabrica de daruri sunt dovada că indiferent de cât de grele sunt vremurile faptele bune pot schimba lumea.
