Mihaela avea doar 43 de ani când și-a pierdut pe rând socrii și soțul. Într-o zi, copiii s-au apropiat de ea și au întrebat-o ceva extrem de dureros.
„Am avut trei decese într-un singur an, și părinții lui au murit. Mama lui a decedat în decembrie 2016, tot în decembrie soțul meu a fost diagnosticat cu cancer și după aceea în ianuarie a murit tatăl lui și în noiembrie l-am pierdut și pe el. Așa că mai ales copiii au cunoscut această parte a vieții tristă foarte brusc și foarte radical”, povestește Mihaela pentru Libertatea.
„După ce s-a terminat totul și m-am întors acasă, ei erau cu niște prieteni, le-am spus simplu că tati nu mai e, fetița a început să plângă, eu am început să plâng și băiețelul nu știa ce să facă, se uita la noi și zicea: mami, tu plângi. Cu fetița am început să aranjăm florile, poze, am găsit metode să trecem peste. Băiețelul în schimb, un an de zile, tot ce spuneam eu era nu. La un moment dat aveam sentimentul că mă consideră vinovată de ce se întâmplă”, își amintește femeia.
Așa că Mihaela și-a creat singură un sistem care să o mențină pe ea și pe copii în concret, în societate, fără să își nege sau ascundă suferința. „M-au întrebat: „Mami, tu n-o să mori, nu?” Și am zis: mami, și eu o să mor la un moment dat, toată lumea va muri. Dar ce pot eu să fac este să vă promit să am grijă de mine și să stau cât mai mult cu voi și să trăim o viață de calitate. Și încet-încet am ajuns să fim o echipă, suntem în regulă”, e mândră femeia.
