În dezbaterea despre schimbarea legilor justiției lipsește o voce importantă. Se aud procurorii, judecătorii, dar nu avocații. Și, fără avocați, justiția e ca o masă cu două picioare, scrie Cătălin Tolontan.
Nu există dreptate decât dacă fiecare dintre cei acuzați are parte de cea mai bună apărare posibilă.
În această perioadă, apărarea tace.
”De ce nu vorbiți?”, l-am întrebat pe un cunoscut avocat pledant de penal.
Omul e solid profesional, un adversar al infiltrării serviciilor în justiție și lucrează onest pentru clienții săi.
”Tăcem pentru că, din păcate, organizațiile noastre profesionale de avocați au decis să nu intervenim în discuție. Deși ceea ce se petrece este foarte important și grav”, explică el.
Așa că ne roagă să nu-i dăm numele.
Avocatul spune că ”unele dintre schimbări sunt necesare și foarte utile”.
-Dați-ne un exemplu de schimbare utilă, vă rugăm.
-Propunerile legate de responsabilitatea magistratului. E necesară ca idee!
-Doar ca idee?
-Da, pentru că, în aceste zile, schimbările se fac prost și fără respectarea filozofiei dreptului. Iar multe dintre modificări sunt pur și simplu ridicole. Sunt greșite nu doar tehnica modificărilor, ci și fundamentul conceptual.
-Puteți explica?
-De pildă cerințele care li se fixează procurorilor când încep un dosar. Să anunțe și toate celelalte. Așa nu mai faci nici un dosar penal! Or, scopul legii e să apărăm ordinea socială.
Continuarea, pe tolo.ro.
