Antena 3 Actualitate Raport: Peste 1.600 de minori sub 14 ani au comis infracţiuni în prima jumătate a anului

Raport: Peste 1.600 de minori sub 14 ani au comis infracţiuni în prima jumătate a anului

06 Oct 2009   •   17:56
Raport: Peste 1.600 de minori sub 14 ani au comis infracţiuni în prima jumătate a anului
Sursa foto: Micii infractori nu raspund penal

Fundaţia Reforma Justiţiei Penale (RJP) şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) au lansat marţi rezultatele monitorizării accesului la servicii de specialitate pentru copiii sub 14 ani, care au săvârşit infracţiuni, dar care nu răspund în faţa legii sub formă penală, ci prin integrare socială în centre de plasament. Antena3.ro vă prezintă concluziile raportului şi care este nivelul de protecţie pe care statul român îl oferă pentru reabilitarea copiilor care nu au încă vârsta responsabilităţii penale.

Datele statistice din cadrul proiectului "Promovarea drepturilor copiilor care au săvârşit fapte penale şi nu răspund penal" şi care a fost realizat în perioada februarie ? iunie 2009, arată că deşi există un număr semnificativ de copii sub 14 ani, care săvârşesc fapte de natură penală, doar pentru o mică parte dintre aceştia sunt luate măsuri de protecţie specializată.

Astfel, în perioada ianuarie-iunie 2009, au fost înregistrate 1633 de cazuri în care copiii sub 14 ani au comis o faptă penală, dintre care 1177 au furat, 68 au tâlhărit, 42 au vătămat corporal, iar restul au practicat prostituţia, au comis violuri, omoruri şi alte fapte. De asemenea, aproape 15% dintre ei au recidivat şi doar pentru mai mult de o treime, adică 598 de copii Instanţa a dispus măsuri precum internarea în centrele de plasament sau supraveghere specializată.

Raportul indică apoi faptul că rata de recidivă a minorilor este de 30 - 40%, prin cumulare cu statisticile pe 12 luni ale lui 2008 şi că dintre aceştia, o parte se pot reintegra dacă intervenţia se continuă. În acelaşi timp, din constatările poliţiei, copiii cae recidivează mai mult sunt cei proveniţi din instituţiile de protecţie a copilului. De asemenea, în cadrul interviurilor cu procurori, realizatorii raportului au observat o diferenţă mare între numărul copiilor sub 14 ani pentru care poliţia trimite către parchet o propunere de neîncepere a urmăririi penale şi numărul copiilor cu vârste de peste 14 ani pentru care se întocmeşte un dosar penal de către organele de cercetare penală.

"Neluarea unor măsuri creşte riscul pentru aceşti copii de a dezvolta comportamente infracţionale şi de a deveni infractori la vârsta când pot răspunde penal. De asemenea, practica poliţiei şi a parchetului nu este uniformă, pentru că la nivel naţional există judeţe în care nu se trimit sau se trimit cu întârziere către serviciile de protecţie a copilului cazurile copiilor sub 14 ani care au săvârşit fapte penale", declară pentru Antena3.ro Silviu Dumitru, director executiv la RJP.

El adaugă că la nivel naţional, serviciile specializate de protecţie pentru copii sunt puţine, respectiv există 13 centre rezidenţiale şi 8 centre de zi, în doar 11 judeţe şi 2 sectoare din Bucuresti.

Copiii libertini pot ajunge să comită infracţiuni

O altă concluzie a documentului este că minorii sub 14 ani sunt implicaţi deseori în infracţiuni comise în grup şi în care sunt atraşi de majori. Apoi, în ceea ce priveşte comportamentul antisocial al copiilor în cadrul instituţiilor de învăţământ, personalul didactic menţionează că aceştia nu respectă regulile, cum ar fi să poarte uniformă, să nu alerge pe culoare, să nu vină cu ţigări în şcoală, să respecte orarul, să fie ordonaţi, nu sunt respectuoşi cu colegii şi profesorii, de exemplu trântesc uşa, întorc spatele, ridică tonul, vorbesc neîntrebaţi, deranjează colegii sau aruncă cu obiecte. De asemenea, folosesc un limbaj urât, lipsesc de la ore, fumează, chiar şi în clasa a treia şi distrug obiectele din şcoală, cum ar fi clanţele sau robinetele, se bat şi se implică în găştile din şcoală.

?Constatarea unuia dintre profesorii intervievaţi în cadrul evaluării noastre este că elevii au, invers proporţional cu rezultatele la învăţătură, o libertate în exprimare şi comportament care merge până la ieşirea din limitele regulamentului şcolar. Copiii care au un comportament antisocial în şcoală au dificultăţi în a respecta regulile, au carenţe afective şi manifestă lipsă de responsabilitate. Copiii sunt individualişti, egoişti, lipsiţi de empatie şi nu se simte regretul lor după agresiunile pe care le fac. Se opresc totuşi de la fapte mai grave fiind conştienţi că poate interveni poliţia?,

Factorii favorizanţi ai infracţionalităţii şi pe care cadrele didactice şi consilierii şcolari le menţionează sunt frecvenţa redusă la ore, comportamentul cadrelor didactice faţă de copii şi prin care profesorii îi umilesc pe elevi, dar şi metodele didactice inadecvate folosite. Urmează disfuncţionalităţile la nivelul familiei, gaşca şi internetul, care permite accesul la pornografie.

Potrivit prevederilor Codului Penal, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. Însă, minorul care are vârsta între 14 şi 16 ani răspunde în faţa legii, numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ, iar cel care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal fără alte menţiuni. Comparativ cu unele ţări europene, vârsta minimă a răspunderii penale este de 8 ani şi se întâlneşte în Scoţia, iar vârsta maximă la care copilul este responsabil în faţa legii o deţine Portugalia. La acest capitol, România se situează la egalitate cu Germania, Italia, Spania şi Ungaria.

Ce instituţii ar trebui să apere minorii?

Raportul despre situaţia minorilor sub 14 şi care nu răspund penal detaliază de asemenea institupiile publice care se ocupă de drepturile copiilor. Astfel, instituţia care are atribuţii directe referitoare la situaţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal este Direcţia Generala de Asistenţă Sociala si Protecţia Copilului (DGASPC) de la domiciliul copilului sau în a cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul.
Ea funcţionează în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi propune in funcţie de cazuistica minorului care a săvârşit o fapta penala şi câteva masuri speciale de protecţie, respectiv plasamentul şi supravegherea specializată.

Înainte de luarea uneia dintre aceste masuri de protecţie, DGASPC-urile trebuie să întocmească şi să pună in aplicare un plan de servicii, care să aibă ca obiectiv prevenirea separării copilului de părinţii săi. După luarea unei măsuri, instituţia trebuie să urmărească modul în care sunt puse în aplicare dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada măsurii.

Astfel, autoritatea publică va întocmi trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit. La încetarea măsurilor de protecţie specială, urmăreşte evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile, întocmind rapoarte lunare pe o perioadă de minimum trei luni.
Comisia pentru Protecţia Copilului şi care aparţine de Consiliului Judeţean este un alt organ de specialitate, dar fără personalitate juridică şi care poate să ia măsurile menţionate, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului.

Serviciile Publice de Asistenţă Socială, care sunt organizate la nivelul municipiilor şi al oraşelor, precum şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale, urmăresc evoluţia dezvoltării copilului şi modul în care părinţii acestuia îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copilul care a beneficiat de o măsură de protecţie specială şi a fost reintegrat în familia sa.

Acestea colaborează cu DGASPC-urile şi transmit acestora toate datele şi informaţiile solicitate din acest domeniu, întocmesc planul de servicii care are ca obiectiv prevenirea separării copilului de părinţii săi şi îl pune in aplicare.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) este instituţia care monitorizează respectarea drepturilor tuturor copiilor şi ia măsurile pentru a contribui la crearea unei societăţi demne pentru copii, prin implicarea în acest proces a autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, a societăţii civile, a părinţilor şi a copiilor.

Tribunalul de la domiciliul copilului sau cel în a cărui circumscripţie teritoriala a fost găsit copilul decide una dintre masurile speciale menţionate la propunerea Direcţiei de Protecţie a Copilului. Instanţa va decide una dintre masurile speciale de protecţie in locul Comisiei, atunci când nu există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului.

Poliţia, Parchetul şi Serviciul de Reintegrare Socială, Supraveghere şi Protecţia Victimelor au obligaţia de a acorda sprijinul necesar serviciilor specializate care se ocupă cu protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal.

Paula Safta, Antena3.ro







Ai imagini sau informaţii care ar putea deveni o ştire? Trimite-ne un mesaj la numărul 0744.882.200 pe Whatsapp sau Signal

×
Parteneri
x close