Se spune că nimic pe această lume nu se înfăptuieşte fără ştirea şi acordul lui Dumnezeu. În tot ceea ce ni se poate întâmpla este inclusă şi moartea celor dragi. Dacă este oarecum firesc să se întâmple ca părinţii să ne părăsească înainte, adică intră în legea firii ca ei să plece primii,ce se întâmplă, însă,când copiii mor şi rămân părinţii în urma lor neconsolaţi?
Nu este uşor să acceptăm o astfel de pierdere. Orice persoană dragă nouă ne va lipsi,ne va fi dor de ea, amintirile ne vor bântui mereu ca nişte dureri care nu îşi găsesc leacul…,dar copiii înseamnă enorm de mult pentru cei care le-au dat viaţă.
Ar trebui,poate,să începem prin a analiza ce anume se întâmplă în sufletul nostru când ne moare cineva drag. Ştim că nu vom mai putea vedea acea persoană niciodată,că nu o vom mai auzi,că nu o vom mai putea strânge în braţe, că nu îi vom mai putea auzi şoaptele. După cum observăm,toate aceste argumente ne privesc doar pe noi, pleacă de la noi spre persoana care tocmai a decedat.
Persoana care pleacă îşi încheie călătoria,se eliberează şi pleacă spre Împărăţia lui Dumnezeu. Poate că pentru ea este o eliberare (când a fost în mari suferinţe fizice,de exemplu),poate că îşi doreşte să vadă pe cei dragi plecaţi din această lume (cărţile sfinte spun că ne vom putea întâlni, după moartea noastră, părinţii decedaţi,bunicii,fratii etc), poate că ştie că atât i-a fost să fie aici şi este perfect împăcată cu plecarea.
Sunt şi cazuri când,evident, se simt regretele despărţirii definitive( pe pământ) şi atunci, despărţirea devine foarte dureroasă pentru toată lumea, scrie secretele.com.
