"Cu toţii suntem încremeniţi în durere pentru ceea ce se întâmplă în lume. Faptul că se luptă ortodox cu ortodox este absolut cumplit. Faptul că nu există niciun fel de repere morale pe care să le aibă cel care alege să ucidă oameni nevinovaţi este la fel de cumplit.
E limpede că suntem neputincioşi în faţa acestui rău imens. Ceea ce putem face este să fim alături de victime. Noi, poporul român am fost mereu alături de cel lovit şi persecutat. În aceste zile, românii au arătat că au inima bună.
Am fost atât de bucuros când am auzit la spovedanie cum oamenii îmi spuneau că ei au acasă o familie de ucraineni, alţii că ţin două familii, trei copii. Este extraordinar şi dau slavă lui Dumnezeu.
Am avut la biserică şi ucrainence la slujbă. Ca ritual ştiau ce să facă la slujbă. Erau copii care plângeau în faţa icoanei Maicii Domnului. În această zi sfântă şi nu doar astăzi, ne-au pus cu toţii sufletul pentru ajutorul acestor oameni. Pentru asta biserica este vie şi este acolo unde este nevoie de ea.
Dacă Iisus Hristos înviază în sufletele noastre este minunat. El nu a murit degeaba, ci ca să ne dea nouă iubire, luând păcatele noastre asupra Lui. A întins mâinile pe cruce şi a spus: Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac. A spus asta pentru toate generaţiile.
Noi primim acest dar al iertării. Tot ce trăim noi astăzi este miracolul iertării, pentru că cerul se împacă cu pământul. Iisus Hristos vine şi aduce pacea în lume de când s-a născut", a spus părintele Vasile Ioana.
Povestea de viaţă a părintelui Vasile Ioana: "Tata era alcoolic şi nu se putea abţine. Mă durea şi strigam la Dumnezeu"
"De mic am crezut în Dumnezeu şi în puterea Lui imensă. Tata era alcoolic şi nu se putea abţine. Mă trimitea pe mine să-i cumpăr alcool. Mă durea şi strigam la Dumnezeu în rugăciune să mă ajute şi să nu mă lase.
Era electrician şi îşi dorea să-i urmez profesia. Eu, însă, mă rugam la Dumnezeu să nu fac asta. Eu îmi doream să-l slujesc pe El. În urma acestor rugăciuni, bunicii m-au luat la ei şi m-au crescut. Am simţit ce înseamnă să trăieşti în rai şi în iad.
Am plecat din casa în care era rău din cauza acestei patimi şi am plecat la ţară, la bunici. Acolo era pace şi rugăciune. Ne aşezam în pace la discuţii teologice. Copil fiind, am văzut că Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunea. Am fost foarte fericit şi am mulţumit.
Dumnezeu m-a scos din iadul de la Târgovişte. Am simţit mâna lui Dumnezeu încă de mic copil. Am simţit lucrarea Lui.
Părintele Vasile Ioana, mărturisiri despre Sfânta Lumină: "M-am îndoit de ea. Am pus-o la stomac şi m-am vindecat de ulcer"
În clasa a patra am deveni cântăreţ la biserica din sat. Primeam 25 de lei şi îi duceam bunicilor pentru pâine. Am simţit că Dumnezeu vrea ceva de la mine. Când am crescut, patriarhul teoctist m-a luat lângă el şi m-a trimis la Ierusalim.
La Ierusalim, m-am îndoit puţin de Lumina Sfântă. Am plecat cu o lumânare de acasă. Aveam 27 de ani, iar Patriarhul Diodor al Ierusalim m-a luat lângă el.
Am luat atunci lumânarea mea de acasă şi m-am aşezat deasupra candelei Mormântului Sfânt şi am zis: Doamne, vreau să văd! Când am ridicat mâinile la cer şi am văzut cum fulgerele veneau, am ştiut că lumina este nematerială.
Era o altfel de lumină. Am luat lumânarea şi am pus lumina la stomac şi m-am vindecat de ulcer şi de atunci nu am mai avut probleme cu stomacul. Lumina Sfântă este dătătoare de har. Este o dovadă vie şi un semn al unei minuni pe care Dumnezeu o face anual", a mai spus părintele Vasile Ioana.
