Institutul Cantacuzino e îngropat în datorii. Are de plătit zeci de milioane de lei către furnizori şi Ministerul Sănătăţii asta în condiţiile în care nu mai produce nimic. Cu visteria goală, cu liniile de vaccin închise, cu toate autorizaţiile suspendate, singurul institut de seruri şi vaccinuri din ţară e în pragul falimentului.
De pe urma situaţiei de la Cantacuzino, au de câştigat marii producători de vaccinuri. Au rămas fără concurenţă aşa că ei dictează preţurile. Noi, românii, suntem cei care ieşim în pierdere. Vom plăti mai mult pentru vaccinuri de import. Miza însă pare să fie una şi mai mare.
Institutul deţine aproape 15 hectare de teren în zone cheie ale oraşului. La Băneasa, acolo unde sunt crescute animalele de laborator, cele 11 hectare au stârnit de nenumărate ori interesul dezvoltatorilor imobiliari. Cartiere rezidenţiale au fost ridicate gard în gard cu institutul.
Cum a ajuns falimentar un institut care până în 1989 producea peste 400 de produse biologice, printre care vaccinurile împotriva febrei tifoide, difteriei sau poliomielitei? Răspunsul e simplu: rând pe rând, vaccinurile nu au mai fost fabricate.
După 90, în mod constant la Cantacuzino a fost o situaţie grea. Angajaţii au tot trimis Ministerului Sănătăţii şi Executivului numeroase memorii prin care au atras atenţia asupra faptului că desfiinţarea rând pe rând a secţiilor de producţie a vaccinurilor şi a serurilor va duce în cele din urmă institutul în faliment. Au protestat în curtea institutului, au intrat în grevă, totul a fost în zadar.
În spatele închiderii liniilor de producţie stau decizii luate de foştii directori ai institutului dar şi de şefii de la sănătate. În ultimii ani, directorii institutului au tot fost shimbaţi. Nici nu apucau bine să se dezmeticească şi erau înlocuiţi pe motiv de management defectuos.
Un management care a dus institutul în pragul falimentului.
Blocaj a fost în tot institutul. Însă cei mai afectaţi au fost angajaţii laboratoarelor de lucru cu publicul, de altfel singurii care reuşesc să mai strângă ceva bani pentru Cantacuzino.
Dacă pe terenul de peste 2 hectare din centrul Capitalei nu se mai produce nimic, la Băneasa, pe cele peste 11 hectare se cresc animale de laborator. S-au investit sume mari de bani în aparatura de ultimă generaţie.
Institutul are o datorie de 400 de mii de euro către firma Sanofi Pasteur cu care institutul are o colaborare veche, e vorba despre o serie de produse livrate de pasteur care au fost valorificate de Cantacuzini.
Sume la care se adaugă alte cinci milioane de lei, pe care cei de la ANAF susţin că le datorează institutul din cauză că nu şi-a plătit TVA.
Soarta institutului e în mâinile autorităţilor. Dacă în cel de-al 13-lea ceas nu vor lua măsuri, institutul va da faliment. România va fi vulnerabilă în faţa unei pandemii, va cheltui milioane de lei pe vaccinuri din import, cumprate la preţuri mult mai mari, iar atunci când nu va mai avea de unde să le cumpere pur şi simplu...va aştepta.
