Recunosc: nu țin post. Și nu cred ca voi arde în focul Gheenei pentru asta. Nu cred nici că vecina mea ține posturile, deși mă vizitează periodic cu cîte o farfurie plină cu șnițele de soia, ocazie cu care îl afuriseşte pe administrator că (cică) fură, pe vecina de la 3 că are jeep și pe copilul adorabil de pe palier, că tropăie pe hol si cântă când vine de la grădiniță, scrie medicul Simona Tivadar, pe catchy.ro.
Cred că nici unele asistente de la spital nu țineau post, deși vinerea, pe la 2, se adunau în fața unui lighean plin cu salată de cartofi înecată în ulei, îmbunătățită cu semințe de floarea soarelui și dovleac, de mă durea colecistul doar uitându-mă la el. Asistenta mea încă muncea la trei, cînd ele, ghiftuite, rupeau ușa spitalului, comentând cu răutate lipsa noastră de fior creștin.
Sau aș putea spune că țin post tot timpul, ca Papa: mănânc aproape numai pește, brânzeturi și, din când in când, ouă. Iarna mănînc uneori vită, porc sau oaie, curățând la micron grăsimea în exces. Cred că puii crescuți în crescătorii reprezintă o nouă formă de viață și miros a pene ude oricum i-ai găti; că mezelurile sunt nu neapărat otrăvitoare, ci doar complet lipsite de carne și că pateul vegetal s-a inventat în lagărele de exterminare.
Citește continuarea pe catchy.ro.
