Pe cei doi frați, evenimentele din decembrie 1989 i-au prins, ca pe toţi soldaţii în termen, într-un vârtej din care doar unul dintre ei a ajuns acasă viu. Ordinea s-a destrămat brusc, acele zile de sfârşit de decembrie s-au comprimat, iar Valentin încearcă şi astăzi să desluşească ce a trăit cu adevărat.
Se spunea că răzvrătiţii iau cu asalt unităţile militare, aşa că ordinul a venit repede: «Trageţi în orice mişcă!». „Aveam armament, muniţie nu. Dar eu nici armă n-aveam, eram tot pe salvare, ca acum. Şi salvarea mi-a salvat viaţa, n-a mai pornit“, spune Valentin.
”Pe strada aia îngustă te băteau militarii, aici veneau miliţienii, puneau câinii pe tine, îţi rupeau părul, te legitimau, de unde eşti şi ce cauţi acolo... Îi puneau stivă. Şi la canal curgeau sângele şi urina. Nu puteai să stai lângă ei, miroseau. Nu pot să vă reproduc ce măcel a fost acolo, ce bătaie, eu dacă apucam acolo între ei, în civil, din spital nu mă mai aducea la viaţă. Asta era până-n 12.00 noaptea. Erau foarte mulţi civili, şi femei, şi bărbaţi, copii n-am văzut. Te legitimau, şi dacă erai din Bucureşti, n-aveau treabă cu tine. Dacă n-aveai buletin, nu erai din Bucureşti, erai mâncat, bătaia...De miliţie nu vă mai spun”, a mărturisit bărbatul.
Întreaga poveste pe adevarul.ro.
