Arborii uriași din Borneo sfidează gravitația: O descoperire nouă răstoarnă teoria despre cei mai înalți copaci cu flori din lume

Arborii tropicali uriași din Borneo, Malaysia, reușesc să transporte apa până la cele mai înalte ramuri la fel de eficient ca spre ramurile aflate aproape de sol, arată un nou studiu pubicat în revista Science.

Descoperirea sugerează că arborii foarte înalți nu sunt mai vulnerabili la secetă decât cei mai mici, așa cum au crezut oamenii de știință timp de decenii.

Multă vreme, cercetătorii au presupus că, pe măsură ce copacii cresc în înălțime, gravitația și distanța tot mai mare pe care apa trebuie să o parcurgă îngreunează transportul acesteia și limitează dezvoltarea arborilor.

Cercetătorii au analizat arbori de până la 71 de metri înălțime

În cadrul noului studiu, cercetătorii au analizat 38 de arbori aparținând la cinci specii din familia Dipterocarpaceae, din Rezervația Forestieră Kabili-Sepilok, situată în nord-estul insulei Borneo.

Printre speciile studiate s-au numărat keruing putih (Dipterocarpus caudiferus), kapur (Dryobalanops lanceolata) și meranti pepijat (Rubroshorea johorensis).

Arborii aveau înălțimi cuprinse între 7 și 71 de metri.

Dipterocarpii sunt cei mai înalți arbori cu flori din lume și domină pădurile tropicale din Asia de Sud-Est.

Pentru realizarea cercetării, alpiniști specializați au urcat în fiecare copac și au colectat ramuri din diferite zone ale coroanei.

Ulterior, cercetătorii au analizat caracteristicile vaselor lemnoase care transportă apa, precum și proprietățile lemnului și ale frunzelor.

Două adaptări care le permit să sfideze gravitația

Analiza a arătat că arborii foarte înalți folosesc două mecanisme principale pentru a compensa efectele înălțimii: lărgirea vaselor conducătoare de apă și modificări la nivelul frunzelor.

Pe măsură ce cresc, arborii dezvoltă la baza trunchiului vase lemnoase mult mai late decât cele întâlnite la arborii mai mici.

Acest lucru reduce semnificativ rezistența întâmpinată de apă în timpul deplasării prin trunchi.

În același timp, frunzele aflate în partea superioară a coroanei își modifică potențialul osmotic, adică nivelul substanțelor dizolvate din celule.

Această adaptare le permite să rețină mai multă apă chiar și în condițiile presiunii foarte scăzute generate de gravitație la asemenea înălțimi.

Rezultatele au fost opusul a ceea ce se așteptau cercetătorii

„Cel mai surprinzător lucru este că nu ne așteptam ca arborii să se adapteze pe măsură ce devin mai înalți”, a declarat autorul principal al studiului, Paulo Bittencourt, cercetător la Universitatea Cardiff din Marea Britanie.

„Ne așteptam ca, odată cu creșterea în înălțime, să devină mai vulnerabili și să întâmpine dificultăți în menținerea hidratării frunzelor. Rezultatele au fost exact opusul a ceea ce anticipam”, a explicat acesta.

Arborii giganți au rezistat la fel de bine în timpul secetei provocate de El Niño

Studiul arată că aceste adaptări îi ajută pe arborii foarte înalți să rămână rezistenți chiar și în condiții climatice extreme.

Cercetătorii au urmărit creșterea trunchiurilor în timpul secetei severe asociate fenomenului El Niño din 2023 și 2024 și au constatat că cei mai înalți arbori nu au înregistrat o scădere a ritmului de creștere mai mare decât arborii de dimensiuni reduse.

Potrivit lui Bittencourt, numeroase modele folosite în prezent pentru prognozarea efectelor schimbărilor climatice pornesc de la ipoteza că arborii foarte înalți sunt primii care mor în timpul secetei, deoarece nu mai pot transporta suficientă apă spre coronament.

Însă rezultatele noului studiu sugerează că acești giganți ai pădurii sunt mult mai rezistenți decât se credea până acum.

Cei mai înalți 1% dintre arbori stochează peste jumătate din carbonul pădurilor

Autorii studiului subliniază că, deși reprezintă doar aproximativ 1% din totalul arborilor, cele mai înalte exemplare stochează peste jumătate din tot carbonul aflat deasupra solului în pădurile tropicale.

Această descoperire este importantă pentru înțelegerea rolului pe care îl joacă pădurile în reducerea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă și în combaterea schimbărilor climatice.

„Aceste rezultate ne arată că trebuie să revenim pe teren și să studiem mult mai atent pădurile tropicale”, a concluzionat Paulo Bittencourt.