Cârtițe infiltrate în birouri, angajați racolați și un dispozitiv de înregistrare ascuns chiar la OpenAI: spionajul industrial a devenit una dintre cele mai mari amenințări pentru giganții tehnologiei, într-o cursă pentru inteligența artificială în care secretele comerciale valorează cât aurul. Cazurile care ajung în presă, de la Nvidia la Google, sunt însă doar vârful aisbergului, avertizează experții, pentru că cele mai multe companii preferă să tacă decât să-și recunoască vulnerabilitățile, relatează CNN.
Revoluția calculatoarelor personale era în plină desfășurare, iar companiile americane de tehnologie o lăsau mult în urmă pe Compagnie des Machines Bull, legendarul, dar tot mai încercatul producător francez de calculatoare.
Franța era hotărâtă să afle cum și de ce. Între 1987 și 1989, Direcția Generală pentru Securitate Externă (DGSE), echivalentul francez al CIA, a infiltrat cârtițe în birourile celor mai mari concurenți americani ai Bull, IBM și Texas Instruments, de unde spionii transmiteau secrete comerciale companiei franceze. FBI și CIA au descoperit în cele din urmă schema, iar angajații au fost concediați.
Patru decenii mai târziu, problema spionajului industrial din Big Tech a luat amploare la nivel global, iar miza a crescut și ea.
Nvidia, compania americană care este cel mai mare și mai important producător de cipuri pentru inteligența artificială din lume, investighează informații potrivit cărora ar fi fost ținta unei operațiuni de supraveghere străine.
CEO-ul companiei, Jensen Huang, a recunoscut, de asemenea, că a avut o relație extraconjugală. Deși nici Huang, nici Nvidia nu au oferit detalii și nu au făcut vreo legătură între cele două dezvăluiri, The New York Times a relatat săptămâna trecută că Departamentul de Stat al SUA a analizat cu mare atenție relația lui Huang cu o directoare a companiei de tehnologie Megaspeed, cu sediul în Singapore.
Silicon Valley este deosebit de vulnerabil în fața spionajului industrial: tehnologiile de ultimă generație dezvoltate aici au devenit vitale pentru economia globală, iar OpenAI, Google, Apple și multe alte companii importante din domeniu au raportat, în ultimele săptămâni și luni, tentative de spionaj, atât din străinătate, cât și din interiorul țării.
„Spionajul industrial a fost întotdeauna o mare provocare, dar astăzi este cu atât mai mult în domeniile în care firmele americane construiesc tehnologii fundamentale pentru puterea economică, militară și pentru alte forme de putere”, a declarat Matthew Waxman, profesor de drept al securității cibernetice la Universitatea Columbia.
Însă problema Big Tech cu spionajul este aproape sigur mult mai mare decât își dă seama cineva.
Omul din interior
Pe măsură ce importanța economică a tehnologiei informației a explodat în ultimele decenii, informația a devenit una dintre cele mai valoroase mărfuri din lume. Asta a transformat secretele Big Tech în aurul păstrat în seiful subteran și le-a făcut extrem de tentante pentru hoți.
Inteligența artificială a intensificat considerabil lupta pentru secretele comerciale.
Atacurile cibernetice și intruziunile digitale nu vor dispărea. Dar miza tot mai mare a obținerii secretelor comerciale a readus în prim-plan spionajul uman din interiorul companiilor, explică Greg Pollock, director de cercetare și analiză la compania de management al riscurilor UpGuard.
„Este adevărat că volume uriașe de date au fost compromise prin atacuri informatice, dar cele mai importante informații sunt tot cele spuse între patru ochi”, a declarat el.
Cei mai sofisticați actori nu aleg o singură cale pentru a avea acces la secretele comerciale: atacurile cibernetice pot ajuta țări și companii să fure informații, dar o sursă umană le poate spune ce secrete contează și ce decizii se vor lua în privința lor, a subliniat Rebecca Krauthamer, CEO și cofondatoare a QuSecure, un furnizor de soluții criptografice pentru guvernul SUA.
Adversarii care vor să obțină secrete comerciale prin spionajul clasic, la fața locului, procedează de obicei în unul dintre două moduri: fie recrutează angajați dispuși să dea din casă, fie infiltrează cârtițe care se împrietenesc cu oamenii.
Un om din interior le oferă companiilor un interval potențial mult mai lung pentru a obține informații decât atacurile cibernetice, care de regulă declanșează alarmele după o vreme. Oamenii, în schimb, pot avea acces la documente-cheie care pot fi legate de sarcinile lor zilnice sau cel puțin par să fie, a remarcat Madhu Shashanka, cofondator al firmei de securitate Concentric AI.
Și, spre deosebire de calculatoare, oamenii pot câștiga încrederea angajaților, mulți dintre ei având acces la informații cruciale. Asta face ca oricine să poată deveni o țintă.
„Nu doar directorii generali sunt vizați și nu totul arată ca într-un film cu James Bond”, a spus Krauthamer. „Angajatul obișnuit din Silicon Valley știe să fie atent la tentativele de phishing. Dar oamenii au încredere în alți oameni. Iar acesta este un risc tot mai mare”.
Vârful aisbergului
Acest risc există cu mult înainte de era calculatoarelor.
Spionajul industrial datează cel puțin din 1700, când preotul iezuit francez François Xavier d’Entrecolles a fost trimis într-o misiune la Jingdezhen, în China, dar nu genul de misiune la care probabil vă gândiți.
La începutul secolului al XVIII-lea, porțelanul chinezesc de import invadase sufrageriile elitelor europene, iar d’Entrecolles a fost trimis la Jingdezhen, locul unde se aflau fabricile de porțelan ale țării, pentru a descoperi procesul de fabricație care îi dădea bătăi de cap producătorilor europeni.
D’Entrecolles, care vorbea chineza, a petrecut următoarele două decenii vizitând fabrici și intervievând familii pentru a descoperi secretul porțelanului chinezesc. În 1712, i-a scris prima scrisoare trezorierului misiunilor iezuite din China, cu detalii despre materialele folosite, dar și despre procesul de purificare, modelare și ardere a porțelanului.
Experții în securitate sunt de acord că problema spionajului industrial a crescut semnificativ de-a lungul ultimelor câteva sute de ani și mai ales în ultimul deceniu. Cât de mult se extinde, însă, nu se poate ști cu exactitate.
Anul trecut, instanțele federale americane au înregistrat un număr record de 1.500 de procese privind secrete comerciale. Iar cazurile de mare răsunet au apărut constant în presă în ultima vreme.
Cu o lună înainte de dezvăluirile despre relația extraconjugală a lui Huang, OpenAI a anunțat că a descoperit un „dispozitiv sofisticat de înregistrare” într-unul dintre birourile sale din SUA, plasat de un angajat saudit care folosise un instrument intern de productivitate pentru a afla când și unde se întâlneau directorii de rang înalt. (Fostul angajat a pledat nevinovat.) Iar în februarie, Departamentul de Justiție al SUA a pus sub acuzare trei foști angajați Google care spionau pentru țări străine, printre care și Iranul.
Însă cazurile pe care le cunoaștem sunt doar suprafața unei probleme potențial mult mai răspândite, spune Elizabeth Rowe, profesoară de drept la Universitatea Virginia, specializată în secrete comerciale și proprietate intelectuală.
„Este o problemă mai mare decât ne dăm seama”, crede Rowe. „Felul în care aceste cazuri ajung în atenția noastră tinde să subestimeze cât de răspândită este”.
Cea mai recentă lege federală care incriminează acest tip de spionaj, adoptată la sfârșitul anilor ’90, se bazează în mare măsură pe faptul că firmele raportează singure cazurile. Companiile pot acționa și în instanța civilă împotriva adversarilor, dar și asta depinde tot de disponibilitatea lor de a vorbi public.
Problema este că firmele au multe motive să nu vorbească despre spionajul industrial.
Companiile care merg în instanță le transmit investitorilor semnalul că au pierdut informații potențial cruciale. Procesele civile, mai ales cele complexe privind secretele comerciale, pot fi extrem de costisitoare.
Cel mai mare obstacol: depunerea unei plângeri expune secretele comerciale și le face vulnerabile, existând riscul ca acestea să se piardă prin intermediul procesului sau al presei.
„Toate acestea sugerează că, atunci când vezi un caz care ajunge pe prima pagină, există multe, multe altele care nu au ajuns niciodată în spațiul public”, a adăugat Rowe.