Au diplome, expertiză și ani de experiență, dar nu își pot găsi un loc de muncă. Aşa sună poveştile multor americani, pentru care formarea în domeniul inteligenței artificiale (AI) a devenit o ultimă soluție într-o piață a muncii dură, relatează publicaţia The Guardian. "Există foarte multă disperare în prezent", a declarat Richard Johnson, vicepreședinte al AARP Public Policy Institute, care studiază modul în care discriminarea pe criterii de vârstă influențează rezultatele pe piața muncii.
Conform sursei citate, lucrătorii calificați, dar mai în vârstă, apelează la formare în domeniul inteligenței artificiale pentru a se menține pe linia de plutire. Unii însă au trăit drame înainte de a ieși la pensie. Este și cazul lui Patrick Ciriello, care, după ce și-a pierdut locul de muncă, nu a reușit să își găsească altul timp de aproape un an, iar stabilitatea familiei sale s-a prăbușit
"Auzi despre oameni care ajung la fundul sacului. Ei bine, eu am fost acolo", a declarat Patrick Ciriello pentru jurnaliştii de la The Guardian.
De-a lungul carierei sale, bărbatul de 60 de ani, cu un master în managementul informației, a proiectat sisteme software pentru bănci, universități și companii farmaceutice. Însă șocurile economice – prăbușirea dotcom, criza financiară din 2008 și pandemia de COVID-19 – l-au lăsat fără locuri de muncă, uneori obligându-l să își folosească economiile și fondurile de pensie. De fiecare dată, după multe căutări, el reușea să își găsească un nou job.
Situația s-a schimbat la începutul lui 2023. După ce și-a pierdut un loc de muncă în construcția de capete de imprimare industrială, Patrick Ciriello a trimis sute de CV-uri pentru posturi de asistență IT, servicii pentru clienți și chiar pentru un job la raionul de delicatese dintr-un supermarket local. Nu a primit nicio ofertă.
Publicaţia britanică The Guardian a mai scris că, înainte să își piardă locul de muncă, Patrick Ciriello, soția sa, fiul lor, în vârstă de 20 de ani, și pisica trăiau de un an în moteluri din nordul statului Vermont, costurile fiind acoperite de stat din cauza dificultăților financiare. Când acest sprijin a fost oprit la finalul lui 2023, familia a fost nevoită să plece.
Timp de aproximativ patru luni, Patrick Ciriello şi membrii familiei sale au dormit într-un autoturism Toyota Highlander. Își petreceau nopțile parcând în parcările Walmart, iar zilele – în biblioteci și restaurante McDonald’s, unde exista wifi gratuit, pentru ca el să poată aplica pentru diferite joburi.
"Primeam practic 1.000 de alerte de joburi pe zi pe email", a spus el.
Apoi, în martie 2024, Patrick Ciriello a primit ceea ce el numește un mesaj "criptic" pe LinkedIn, care promova un job de "content writer". Inițial a crezut că este o înșelătorie, dar a răspuns totuși. Abia după ce a început să lucreze și-a dat seama ce presupunea, de fapt, rolul său în companie: antrenarea modelelor de inteligență artificială.
Lucrătorii din SUA cu vârsta de peste 60 de ani au nevoie, în medie, cu aproximativ 50% mai mult timp pentru a-și găsi un nou loc de muncă decât persoanele de 20 și 30 de ani – și doar o mică parte reușește să își recapete nivelul anterior de venit, afirmă Richard Johnson, vicepreședinte al AARP Public Policy Institute, care cercetează modul în care discriminarea pe criterii de vârstă influențează rezultatele pe piața muncii.
Richard Johnson a mai declarat pentru publicaţia britanică The Guardian că angajatorii pot percepe în mod eronat lucrătorii mai în vârstă ca fiind mai costisitori, mai puțin actualizați în privința competențelor și mai greu de instruit decât cei tineri.
Aproximativ jumătate dintre lucrătorii din SUA cu vârste între 50 și 54 de ani sunt împinși involuntar să părăsească locurile de muncă pe termen lung înainte de a se aștepta să se pensioneze, conform Urban Institute. Pandemia de SARS-CoV-2 nu a făcut decât să intensifice aceste presiuni. Iar circa 5,7 milioane de lucrători de peste 55 de ani și-au pierdut locul de muncă la începutul anului 2020, iar mulți nu au revenit încă la un loc de muncă stabil, potrivit Economic Policy Institute, o altă organizație de cercetare.
"Este multă disperare acolo", a mai precizat Richard Johnson.
Pe măsură ce oportunitățile se reduc, mulți se îndreaptă către ceea ce Joanna Lahey, profesoară la Texas A&M University care studiază discriminarea pe criterii de vârstă și rezultatele pe piața muncii, numește "locuri de muncă de tranziție" – roluri mai slab plătite și mai puțin solicitante, care îi ajută pe lucrători să se mențină financiar până la pensionare.
În mod tradițional, asta însemna joburi temporare, în retail sau fast-food ori alte activităţi, precum Uber sau livrările de mâncare. Acum, pentru lucrătorii calificați – ingineri, avocați, asistenți medicali sau designeri, de exemplu – folosirea expertizei lor pentru antrenarea modelelor de inteligență artificială devine noul "loc de muncă de tranziție".
"Munca de antrenare a AI poate fi, în unele privințe, mai bună decât aceste alternative anterioare", a declarat Joanna Lahey pentru jurnaliştii de la The Guardian.
Antrenarea AI poate oferi flexibilitate, venit rapid și implicare intelectuală. Totuși, de cele mai multe ori, reprezintă un pas în jos. Profesioniștii din domenii precum dezvoltarea de software, medicina sau finanțele câștigă, în mod obișnuit, salarii de șase cifre, care includ beneficii și concedii plătite, conform Biroului de Statistică a Muncii din SUA.
Potrivit anunțurilor de angajare online, joburile de antrenare a AI pornesc de la 20 de dolari pe oră, putând crește la 30 - 40 de dolari pe oră. În unele cazuri, antrenorii de AI cu expertiză de specialitate pot câștiga peste 100 de dolari pe oră. Totuși, aceste joburi sunt bazate pe contracte, ceea ce înseamnă că veniturile și programul de lucru sunt instabile și, adesea, nu includ beneficii.