Floarea care poate absorbi substanțe radioactive din apă: S-a plantat la Cernobîl după dezastrul nuclear. Mulți români o au în grădină

După una dintre cele mai grave catastrofe nucleare din istorie, oamenii de știință au încercat să găsească metode neobișnuite pentru a reduce contaminarea mediului. Una dintre soluții a venit din natură: o plantă obișnuită, pe care toată lumea o cunoaște, care s-a dovedit capabilă să absoarbă anumite substanțe radioactive din apa contaminată.

Experimentul a făcut parte dintr-o tehnică numită fitorremediere, prin care plantele sunt folosite pentru a extrage, fixa sau concentra poluanții din mediu. În cazul Cernobîlului, cercetătorii au urmărit în special radionuclizi precum cesiul-137 și stronțiul-90. 

Cum poate floarea-soarelui să absoarbă materiale radioactive

Secretul se află în modul în care plantele de floarea-soarelui (n.r. Helianthus annuus L.) își extrag substanțele nutritive din mediul înconjurător.

Cesiu-137 are proprietăți chimice asemănătoare potasiului, un element esențial pentru plante. Stronțiul-90 se comportă, în anumite privințe, asemănător calciului. Din acest motiv, rădăcinile pot prelua și forme radioactive ale acestor elemente prin unele dintre mecanismele folosite în mod normal pentru absorbția nutrienților. 

Odată ajunși în plantă, radionuclizii se pot acumula în rădăcini, tulpină și frunze. Planta nu neutralizează însă radioactivitatea. Ea transferă materialul radioactiv din mediul contaminat în propria biomasă, care trebuie ulterior recoltată și gestionată în condiții de siguranță. 

Experimentul de la Cernobîl

Unul dintre cele mai cunoscute experimente a fost realizat într-un iaz contaminat din zona Cernobîlului. Cercetătorii nu au plantat pur și simplu floarea-soarelui în pământ.

Plantele au fost crescute pe plute, iar rădăcinile lor au fost lăsate să pătrundă în apa contaminată. În acest fel, rădăcinile puteau intra direct în contact cu radionuclizii dizolvați sau aflați în suspensie în apă. 

Potrivit unei evaluări tehnologice a Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), experimentul a arătat că floarea-soarelui a reușit să extragă aproximativ 95% dintre radionuclizii din acel iaz în decurs de 10 zile. Experimentul viza în principal cesiul și stronțiul radioactiv. 

Rezultatul a fost spectaculos, dar trebuie ținut cont că era vorba despre un volum limitat de apă și despre o situație în care radionuclizii erau relativ accesibili rădăcinilor.

De ce apa este mai ușor de curățat decât solul

Aici apare una dintre limitele importante ale metodei.

În apă, radionuclizii pot ajunge mai ușor în contact cu rădăcinile și pot fi absorbiți de plante. În sol, situația este mult mai complicată.

Cesiu-137 se poate fixa puternic de anumite particule minerale, în special de mineralele argiloase. În aceste condiții, cantitatea totală de cesiu din sol poate fi mare, dar numai o parte din el este disponibilă pentru a fi absorbită de rădăcini. 

Acesta este unul dintre motivele pentru care rezultatele obținute în iazul de lângă Cernobîl nu au putut fi pur și simplu reproduse la scară largă pe terenurile agricole contaminate.

Floarea-soarelui a fost testată și după Fukushima

deea utilizării plantelor pentru îndepărtarea radiocesiului a fost investigată și după accidentul de la Fukushima Daiichi din 2011.

Într-un program japonez de cercetare a fitorremedierii, autoritățile au testat plante despre care se considera că pot absorbi radiocesiu din sol. Unul dintre terenurile experimentale se afla în Nimaibashi, satul Iitate, unde concentrația de radiocesiu din sol era de aproximativ 7.715 Bq/kg. Printre plantele cultivate s-au numărat floarea-soarelui și amarantul (n.r. Amaranthus spp.).

Experimentele de la Fukushima au arătat însă că simplul fapt că o plantă poate absorbi radiocesiu nu înseamnă automat că aceasta poate elimina suficient de mult contaminant pentru a decontamina eficient suprafețe agricole foarte mari.

Cercetările ulterioare au continuat să analizeze modul în care proprietățile solului influențează absorbția radionuclizilor de către plante. 

Planta nu face radioactivitatea să dispară

Există o diferență esențială între absorbție și eliminarea radioactivității.

Când o floarea-soarelui absoarbe cesiu sau stronțiu radioactiv, radionuclizii nu dispar. Ei se mută din apă sau sol în plantă. După recoltare, biomasa rezultată poate fi ea însăși radioactivă și trebuie tratată și depozitată corespunzător. 

Practic, planta funcționează ca un fel de „colector biologic”: concentrează o parte din contaminare într-o cantitate mai mică de material, care poate fi apoi îndepărtată din mediul contaminat.

De ce floarea-soarelui a fost considerată potrivită

Floarea-soarelui are câteva caracteristici care o fac interesantă pentru asemenea experimente: crește relativ repede, produce o cantitate mare de biomasă și poate absorbi cantități importante de apă și elemente nutritive.

În plus, cercetările de laborator au confirmat capacitatea sa de a prelua cesiu radioactiv. Un studiu publicat în Journal of Environmental Radioactivity a analizat absorbția cesiului-137 de către floarea-soarelui și distribuția radionuclidului în interiorul plantei. 

Cercetări mai recente continuă să analizeze fitorremedierea ca posibil instrument pentru zonele contaminate după accidente nucleare. O analiză publicată în 2026 subliniază însă că nicio metodă de remediere nu s-a dovedit complet eficientă pentru problema complexă lăsată de accidentul de la Cernobîl. 

O soluție spectaculoasă, dar cu limite

Povestea florilor de la Cernobîl este una dintre cele mai interesante demonstrații ale modului în care natura poate fi folosită în gestionarea poluării.

Dar ea nu înseamnă că poți planta câmpuri cu floarea-soarelui și să faci un teren radioactiv sigur peste noapte.

Metoda funcționează cel mai bine atunci când radionuclizii sunt accesibili rădăcinilor, iar apa contaminată s-a dovedit un mediu mult mai favorabil decât solul. În cazul solurilor, modul în care contaminanții sunt legați de particulele minerale poate limita dramatic eficiența. 

La aproape patru decenii de la accidentul din 1986, Cernobîl continuă să fie un laborator pentru cercetătorii care încearcă să înțeleagă și să gestioneze contaminarea radioactivă pe termen lung. Iar floarea-soarelui a rămas unul dintre exemplele cele mai vizibile ale încercărilor de a folosi natura pentru a curăța ceea ce o catastrofă nucleară a contaminat.