În 1933, Rwanda a plantat zeci de specii de arbori exotici într-o pădure. După 90 de ani, eucaliptul era copacul dominant în plantații

În Rwanda, un experiment cu arbori exotici s-a transformat într-un amplu program forestier, iar eucaliptul a ajuns în cele din urmă să fie principala specie de arbori cultivată în plantațiile țării. Un arboretum de 200 de hectare a fost înființat la Ruhande, în Butare, pentru testarea unor specii exotice, inclusiv 63 de specii de eucalipt, în timp ce Rwanda se pregătea să extindă plantațiile forestiere, potrivit Times of India.

Până la începutul anilor 1970, plantațiile de eucalipt din Rwanda ajunseseră la aproximativ 23.000 de hectare, făcând parte dintr-o suprafață totală de 95.684 de hectare răspândită în mai multe țări din Africa de Est. Extinderea plantațiilor a ridicat, de asemenea, întrebări cu privire la efectele pe care cultivarea intensivă a eucaliptului le-ar putea avea asupra mediului.

Cercetătorii au analizat preocupări care au variat de la eliminarea nutrienților și calitatea solului până la consumul de apă. Potrivit studiului publicat în Springer Nature Link, intitulat „Consumul de apă al plantațiilor de eucalipt cu ciclu scurt din sudul Rwandei”, eucaliptul a fost descris ca absorbind cantități mari de nutrienți, ceea ce ar putea lăsa solurile mai sărace pentru alte utilizări.

Cu toate acestea, cercetările disponibile nu demonstrează existența unei constatări potrivit căreia solul de la Ruhande s-ar fi acidificat în decurs de 90 de ani, iar studiul analizat aici se concentrează în principal asupra consumului de apă al eucaliptului în sudul Rwandei.

Eucaliptul a devenit principala specie de arbori din plantațiile Rwandei

Experimentul a fost urmat de o extindere mult mai amplă a plantării eucaliptului. Până la începutul anilor 1970, plantațiile de eucalipt din Etiopia, Rwanda, Uganda, Kenya și Sudan acopereau 95.684 de hectare, Rwanda reprezentând aproximativ 23.000 de hectare la acel moment.

Lucrarea furnizată precizează că Rwanda și Etiopia aveau cele mai mari suprafețe dintre țările analizate.

În Rwanda, eucaliptul a devenit principala specie folosită în plantațiile forestiere. Studiul arată că eucaliptul reprezenta 78% din plantațiile forestiere, majoritatea fiind administrate prin sisteme de regenerare prin drajoni, cu cicluri scurte de producție.

Plantațiile de mici dimensiuni erau deosebit de răspândite și apăreau adesea sub forma unor grupuri sau rânduri de arbori răspândite pe terenurile agricole.

Oamenii de știință au ridicat semne de întrebare cu privire la eucalipt și sol

Efectele ecologice ale plantării eucaliptului reprezentau deja un subiect de dezbatere științifică. Sursa furnizată menționează că unii cercetători susțineau plantațiile de eucalipt datorită beneficiilor lor economice, sociale și de mediu, în timp ce alte cercetări ridicau semne de întrebare privind efectele acestora asupra solului.

În special, sursa arată că eucaliptul fusese descris ca absorbind cantități considerabile de nutrienți, ceea ce ar putea lăsa solurile mai sărace pentru utilizările ulterioare.

Totuși, lucrarea nu prezintă o comparație realizată pe o perioadă de 90 de ani care să demonstreze că eucaliptul de la Ruhande a acidificat solul.

Cercetarea proprie a autorilor a analizat consumul de apă al plantațiilor de eucalipt cu ciclu scurt din sudul Rwandei, nu o modificare a acidității solului pe parcursul unui secol.

Lucrarea citează un studiu separat din 2009, intitulat „Fluxul de CO₂ din sol în șase plantații forestiere monospecifice din sudul Rwandei”, însă materialul furnizat nu prezintă rezultatele acelui studiu privind pH-ul solului.

Cercetătorii au măsurat consumul de apă al eucaliptului în sudul Rwandei

Cercetătorii au analizat plantațiile de eucalipt din bazinele hidrografice Butare și Busoro, în sudul Rwandei.

Studiul a constatat că plantațiile erau, în general, de mici dimensiuni și erau tăiate frecvent pentru regenerare, diametrul arborilor variind între 2 și 36 de centimetri.

Transpirația potențială a arborilor varia între 0,41 și 6,44 milimetri pe zi în bazinul Busoro și între 1,34 și 3,44 milimetri pe zi în bazinul Butare.

Estimarea generală a studiului a fost de aproximativ 3 milimetri de transpirație potențială a arborilor pe zi, echivalentul a aproximativ 1.095 de milimetri pe an.

Precipitațiile medii pe termen lung în zona studiată au fost de 1.245 de milimetri anual, iar deficitul de apă din sezonul secetos putea fi redus prin diminuarea suprafeței foliare și închiderea stomatelor.

Prin urmare, lucrarea a concluzionat că plantațiile cu ciclu scurt analizate nu produceau neapărat un bilanț anual negativ al apei.