Industria eucaliptului din Brazilia a fost construită în jurul unei promisiuni simple: să cultive rapid copaci, să îi recolteze pentru celuloză și să creeze o sursă regenerabilă pentru industria globală a hârtiei. De-a lungul deceniilor, însă, plantațiile uriașe au transformat peisajele din anumite regiuni ale țării, ridicând întrebări cu privire la ceea ce se întâmplă cu apa de sub acești copaci.
Într-o regiune din Minas Gerais unde se cultivă eucalipt, oamenii de știință au descoperit că nivelul apei subterane a scăzut cu 4,5 metri în aproximativ 45 de ani. Descoperirea întărește îngrijorările comunităților rurale, care spun că pâraiele au devenit mai puțin bogate în apă, iar resursele de apă sunt tot mai greu de găsit.
În Bahia, unde plantațiile vaste alimentează industria celulozei, localnicii au ajuns chiar să descrie peisajul drept un „deșert verde”.
Povestea scoate în evidență o întrebare de mediu dificilă: pot pădurile plantate în scop industrial să rămână sustenabile atunci când ocupă suprafețe uriașe și modifică modul în care precipitațiile circulă prin peisaj?
Cum a transformat eucaliptul peisajul Braziliei
Brazilia a devenit o superputere globală în producția de eucalipt deoarece acest arbore crește rapid și oferă o sursă eficientă de fibre pentru celuloză și hârtie. În prezent, plantații vaste acoperă anumite zone din state precum Bahia și Minas Gerais, aprovizionând atât industriile interne, cât și piețele internaționale.
Avantajul comercial este evident: eucaliptul poate fi recoltat relativ repede și apoi replantat, ceea ce permite companiilor să mențină o aprovizionare constantă cu lemn. Însă înlocuirea vegetației diverse cu suprafețe uriașe ocupate de aceeași specie cu creștere rapidă poate schimba modul în care funcționează un ecosistem.
Pădurile naturale conțin mai multe niveluri de vegetație, în timp ce plantațiile gestionate intensiv sunt concepute în primul rând pentru producția de lemn. În Bahia, localnicii au descris plantațiile extinse de eucalipt drept un „deșert verde”, reflectând preocupările legate de biodiversitate, agricultură și apă.
Apa subterană a scăzut cu 4,5 metri în 45 de ani
Cele mai frapante dovezi provin din Turmalina, în Minas Gerais, unde cercetătorii au descoperit că nivelul apei subterane a scăzut cu 4,5 metri în aproximativ 45 de ani.
Descoperirea este deosebit de importantă deoarece apa subterană reprezintă o rezervă esențială pentru oameni și ecosisteme, mai ales în perioadele în care precipitațiile sunt reduse.
Relația dintre eucalipt și apa subterană este complexă. Copacii absorb apa din sol și o eliberează în atmosferă prin evapotranspirație. În același timp, apa provenită din precipitații care ajunge la sol poate să se scurgă la suprafață, să fie absorbită de vegetație și sol sau, în cele din urmă, să alimenteze rezervele subterane.
Prin urmare, schimbările majore ale vegetației pot influența echilibrul dintre aceste procese.
Cercetarea intitulată „Metamorfoza platoului: monocultura eucaliptului și acapararea terenurilor și a apei în Alto Jequitinhonha, Minas Gerais” a identificat diferențe semnificative în ceea ce privește reîncărcarea apelor subterane între peisajele dominate de eucalipt și zonele cu vegetație nativă.
Cifrele nu înseamnă că fiecare plantație de eucalipt produce același rezultat, însă arată de ce monitorizarea apei pe termen lung este atât de importantă.
Fermierii spun că râurile și sursele de apă s-au schimbat
Pentru comunitățile care trăiesc în apropierea plantațiilor, dezbaterea înseamnă mai mult decât măsurători științifice.
Locuitorii din Bahia au descris schimbări ale surselor locale de apă și ale peisajului după extinderea culturilor de eucalipt.
The Guardian a relatat experiența lui Ercilio Souza, unul dintre fondatorii așezării Baixa Verde, care și-a amintit că un râu din zonă avea odinioară suficientă apă pentru ca oamenii să îl traverseze cu canoea.
Localnicii au asociat scăderea debitului râului cu extinderea plantațiilor de eucalipt, inclusiv a celor asociate companiei Veracel Celulose.
Veracel contestă ideea că plantațiile sale înlocuiesc pur și simplu peisajele naturale fără măsuri de protecție. Compania afirmă că folosește un „sistem de gestionare în mozaic”, care combină plantațiile de eucalipt cu zone protejate, văi, izvoare și vegetație nativă.
De asemenea, compania susține că monitorizează bazinele hidrografice și desfășoară proiecte de restaurare a mediului.
Relatările contradictorii demonstrează de ce problema rămâne complicată: observațiile localnicilor, măsurătorile științifice și practicile de mediu ale companiilor trebuie luate toate în considerare pentru a evalua impactul real.
Problema mai mare din spatele „deșerturilor verzi” ale Braziliei
Dezbaterea privind eucaliptul depășește problema apelor subterane.
Monoculturile de mari dimensiuni pot fragmenta habitatele și pot reduce varietatea plantelor disponibile pentru fauna sălbatică în comparație cu pădurile native. De asemenea, acestea pot modifica modul în care peisajele rețin și distribuie apa.
Acest lucru nu înseamnă că eucaliptul este în mod inerent distructiv: plantațiile gestionate responsabil pot oferi o sursă regenerabilă importantă de fibre și pot susține industrii majore.
Îngrijorarea apare atunci când plantațiile devin extrem de mari sau înlocuiesc vegetația care îndeplinește funcții ecologice diferite.
În Bahia, problemele de mediu sunt strâns legate de drepturile asupra terenurilor și de mijloacele de trai din mediul rural. Comunitățile au contestat ani la rând accesul la terenurile înconjurate de plantații de eucalipt.
Pentru localnici, prin urmare, problema nu este pur și simplu dacă arborii sunt verzi sau dacă celuloza este regenerabilă. Este vorba despre posibilitatea ca silvicultura industrială să coexiste cu surse de apă sigure, biodiversitatea și agricultura.
Experiența Braziliei oferă un avertisment mai larg: un peisaj poate părea mai verde, dar în același timp poate deveni mai puțin divers și mai puțin capabil să rețină apa de care depind comunitățile.
