Un antreprenor suedez vrea să facă pentru electricitate ce a făcut internetul pentru date. Jonas Birgersson, pionierul fibrei optice din Suedia, construiește microrețele locale în care clădirile își produc, stochează și împart energia între vecini, fără să depindă de rețeaua națională.
Ideea s-a născut după atacurile Rusiei asupra rețelei electrice a Ucrainei. Miza este un curent mai ieftin și un sistem pe care o singură defecțiune sau un singur atac nu îl mai pot pune la pământ, scrie The New York Times.
Antreprenorul suedez din domeniul tehnologiei, Jonas Birgersson, își amintește imaginea din satelit a Ucrainei, o cicatrice înnegrită pe chipul Europei, după ce Rusia a atacat rețeaua electrică a țării, în 2022.
Penele de curent au lăsat milioane de ucraineni fără electricitate, căldură și apă, în timp ce temperaturile coborau sub zero grade. Ele au arătat, cu o claritate înfricoșătoare, cât de vulnerabile sunt marile rețele electrice ale Europei.
„Acesta a fost declicul”, a spus Birgersson. Așa a pornit un experiment inedit în orașul său natal, Lund, din Suedia. Putea dezvolta un nou sistem local de producție, stocare și partajare a electricității, care să fie în același timp mai ieftin și mai sigur?
Soluția găsită atrage deja atenția. Compania lui Birgersson, ViaEuropa, a semnat un acord comun pentru dezvoltarea unor rețele mici cu o asociație care reprezintă companii de administrare imobiliară din toată Suedia. Împreună, aceste companii gestionează un milion de apartamente.
Săptămâna aceasta, Birgersson a vorbit despre proiect la Climate Week, la New York. Însă experți din întreaga lume îl remarcaseră deja. Kingsmill Bond, director la Ember, un think tank global în domeniul energiei, cu sediul la Londra, a numit proiectul lui Birgersson „o idee al cărei timp a venit”.
Nevoia disperată de rețele noi
Întrebarea privind cea mai bună modalitate de modernizare a rețelelor electrice apasă tot mai urgent asupra tuturor marilor puteri industriale.
Rețelele electrice sunt minuni ale ingineriei secolelor XIX și XX. Dar devin tot mai depășite. Multe nu au capacitatea de a face față cererii tot mai mari, venite din boomul centrelor de date, al vehiculelor electrice, al pompelor de căldură și nu numai.
În Danemarca, operatorul rețelei a suspendat temporar anul acesta noile racordări, din cauza capacității limitate. La nivelul Europei, necesarul de electricitate ar urma să crească cu 60% până în 2030.
Acești coloși centralizați și îmbătrâniți sunt vulnerabili la prăbușiri catastrofale, atât din cauza atacurilor, cât și a defecțiunilor tehnice.
În ianuarie 2021, o problemă la un comutator dintr-o substație din Croația aproape că a doborât întregul sistem energetic european. Anul trecut, Spania și Portugalia s-au confruntat cu pene de curent pe scară largă.
Statele Unite se lovesc de probleme similare. În 2021, o furtună de iarnă violentă din Texas a scos din funcțiune centralele electrice ale statului, lăsând milioane de locuitori fără curent și căldură zile întregi. Anul acesta, organismul care monitorizează cea mai mare parte a sistemului electric din America de Nord a avertizat că zeci de milioane de oameni se confruntă cu un risc tot mai mare de pene de curent în următorii cinci ani.
Birgersson și un grup de antreprenori și experți din energie susțin că răspunsul la aceste vulnerabilități este o nouă arhitectură electrică: sisteme descentralizate, formate din rețele mai mici.
Susținătorii acestei idei recunosc că, pentru a convinge industria și autoritățile să facă trecerea, va fi nevoie de un salt de gândire radical. Ar însemna renunțarea la un sistem care, practic, a alimentat lumea modernă timp de 140 de ani.
Chiar și așa, abordarea are numeroase avantaje. Sistemele descentralizate ar fi mai ieftin de construit și de operat. Ar putea transporta energie verde cu un risc mai mic de suprasolicitare a sistemului. Ar putea fi construite pas cu pas. Și ar fi mai reziliente, fără un punct unic de cedare.
Modelul ar fi internetul, o rețea vastă și interconectată.
O echipă de cercetători finanțată de Uniunea Europeană lucrează la un proiect ambițios, numit SAFEr GRID, pentru a demonstra că un sistem de rețele electrice mici, independente și interconectate ar putea funcționa pentru întreaga Europă.
Această abordare ar împiedica transformarea unei probleme locale într-o cădere la nivel continental, a explicat Antonello Monti, membru al echipei SAFEr GRID, din care fac parte cercetători de top de la Universitatea RWTH Aachen din Germania și de la Universitatea Aalborg din Danemarca.
„Multe. Mici. Ieftine”
Birgersson împărtășește această viziune. În locul unor operatori de rețea gigantici și centralizați, el vede un viitor cu sute, mii, poate milioane de microrețele inteligente, legate într-o rețea care împarte electricitatea. Routerele ar gestiona transferul de energie între ele, la fel cum gestionează transferul de date pe internet.
Gospodăriile ar putea, în cele din urmă, să-și cumpere energia pentru o taxă fixă și mică, la fel cum plătesc acum pentru internet.
„Multe. Mici. Ieftine. Orchestrate digital”, explică el. „Așa funcționează internetul”.
Birgersson știe despre ce vorbește. La sfârșitul anilor '90, a contribuit la revoluționarea industriei telecom și a cofondat una dintre primele companii care au oferit internet prin fibră optică pentru locuințe. Afacerea cu internet a fost una dintre cele două companii de un miliard de dolari pe care Birgersson, supranumit în Suedia „Iisus al broadbandului”, le-a pornit înainte să împlinească 30 de ani.
Aproape trei decenii mai târziu, Birgersson, care la 54 de ani are încă un aer de tocilar juvenil, pune în slujba energiei același zel evanghelic care i-a alimentat inovațiile din telecomunicații.
„Folosim arhitectura genială a internetului, dar o aplicăm într-un alt domeniu”, a explicat Birgersson la sediul ViaEuropa, aflat, deloc întâmplător, în clădirea care a găzduit prima centrală electrică a orașului.
Unul dintre proiectele sale demonstrative funcționează deja: o clădire cu birouri, spații comerciale și o parcare subterană. Din aprilie 2025, clădirea își produce o parte din electricitate cu ajutorul panourilor solare de pe acoperiș, o stochează în baterii și o împarte între companii și chiriașii lor.
Acum, lucrează la modernizarea unui ansamblu de locuințe sociale din anii '60, format din 10 clădiri cu 278 de apartamente.
Pe șantier, cele mai vizibile semne ale transformării energetice în curs sunt câteva gropi în pământ și bobine de tuburi galbene, care protejează cablurile dintre clădiri.
Cea mai mare parte a echipamentelor necesare pentru microrețelele clădirilor este instalată în camerele tehnice existente. Vechile incineratoare, scoase din uz, cu pereții lor groși și izolați, sunt perfecte pentru a găzdui bateriile de stocare.
Henrik Adamsson, manager energetic la Lunds Kommuns Fastighets, compania municipală de locuințe a orașului, a declarat că echipa sa s-a alăturat proiectului pentru că energia produsă local are „potențialul de a ne reduce costurile de operare pe termen lung”.
Noul sistem ar trebui, de asemenea, să permită clădirilor să folosească mai eficient energia produsă de panourile solare de pe acoperiș.
În sistemul lui Birgersson, software-ul care controlează microrețeaua creează, practic, un firewall între producătorii locali și rețeaua principală. Astfel, energia solară poate fi împărțită sau vândută între vecini, fără ca rețeaua națională să fie implicată.
Ansamblul de locuințe sociale se află la doar câteva străzi de școlile gimnazială și liceală pe care Birgersson le-a urmat în copilărie.
Acest oraș suedez, cu mai puțin de 135.000 de locuitori, poate părea un loc neverosimil pentru lansarea unei revoluții energetice mondiale. Dar Lund are o reputație internațională de centru al cercetării științifice. De aici au pornit invenții revoluționare precum rinichiul artificial, ecografia medicală, tehnologia Bluetooth și cititoarele de amprente.
Tot aici se află unul dintre cele mai noi și mai mari proiecte de infrastructură științifică și tehnologică din lume: European Spallation Source, un accelerator de protoni de înaltă energie. Un nume pompos pentru un fel de super-microscop, capabil să vadă structurile atomice fundamentale.
Această concentrare de talente din știință și tehnologie creează oportunități pentru colaborări unice. Unele dintre conceptele din domeniul în plină expansiune al electronicii de putere, folosite pentru a gestiona cantitățile colosale de energie care alimentează noul accelerator de protoni, sunt aceleași pe care echipa lui Birgersson le folosește pentru a reface instalațiile electrice ale acestor locuințe sociale vechi de decenii.
Europa, în cursa pentru descentralizare
Energia descentralizată a fost adesea asociată cu țările în curs de dezvoltare, care nu au banii sau capacitatea de a construi o rețea. Acum însă, în timp ce autoritățile din întreaga Europă dezbat cum să facă față cererii în creștere și să reducă riscul de colaps, ideea câștigă teren.
Planul de acțiune al Uniunii Europene pentru rețele prevede că acestea trebuie să fie „mai digitalizate, descentralizate și flexibile”. Bruxellesul a luat, de asemenea, măsuri pentru a le oferi inovatorilor locali mai mult spațiu de experimentare în această direcție. Și brațul de cercetare al NATO a analizat modul în care descentralizarea arhitecturii rețelei electrice i-ar putea crește reziliența.
Preocupările legate de securitate ar putea fi, în cele din urmă, cele care vor împinge Uniunea Europeană să treacă mai rapid la un sistem descentralizat, a spus Antonello Monti, de la SAFEr GRID. Dar o astfel de schimbare ar cere o regândire majoră.
Până atunci, Birgersson, debordând de un optimism entuziast, instalează microrețele clădire cu clădire.
„Dacă funcționează aici”, a spus el, „va fi un succes garantat în restul Europei”.
