În stepele întinse ale Mongoliei Interioare, fermierii culeg cartofi durdulii alături de niște vecini noi: blocuri uriașe, dreptunghiulare, care vor alimenta platformele chinezești de inteligență artificială, scrie BBC.
Ulanqab, cu stepele și vulcanii săi, pare o frontieră digitală puțin probabilă. Ani la rând, a fost „capitala oficială a cartofului” din China. Acum însă, câmpurile sale s-au transformat și în șantiere pentru un șir întreg de centre de date. Toate acestea, în timp ce Donald Trump și omologul său chinez, Xi Jinping, se întâlnesc pentru a discuta, printre altele, despre siguranța inteligenței artificiale.
Sute de muncitori cu căști galbene cară echipamente grele pe șantier, în timp ce scântei de sudură sar de pe schelele metalice. Deasupra lor, macarale uriașe se mișcă precis pentru a construi acoperișurile, iar oameni cocoțați pe scări tencuiesc zidurile.
„Asta e viteza chinezească”, glumește un muncitor. Își descrie țara drept „un maniac al infrastructurii” și pleacă râzând. „Avem câte o etapă în fiecare an. Aceasta este a doua”, explică un inginer electrician. „Vor urma multe alte etape”.
Inteligența artificială se află în centrul competiției dintre China și Statele Unite. Iar cheia acestei competiții este puterea de calcul din interiorul centrelor de date de aici.
Pentru Partidul Comunist Chinez, aceste clădiri sunt esențiale pentru securitatea economică și națională a țării. Odată finalizate, ele vor sprijini misiunea Beijingului de a integra inteligența artificială în 90% din industrii și din societate până în 2030.
China nu construiește doar infrastructura. Își formează și o rezervă de talente: tineri ingineri și cercetători care văd acum în țara lor un loc al oportunităților. Asta și pentru că tensiunile cu SUA și restricțiile impuse de Trump asupra imigrației au știrbit visul american.
„Tot mai puțini studenți și cercetători pleacă în SUA și tot mai mulți se întorc din SUA în China. Este foarte clar”, eplică Jack Zhang, de la Universitatea de Știință și Tehnologie a Chinei.
El însuși a fost recrutat printr-un program de nivel înalt, după ce a studiat la Yale, în SUA, și la Cambridge, în Marea Britanie.
„Voiam să iau o parte din munca pe care o făceam în laborator în domeniul AI și să o aplic în sănătate și medicină. Pentru asta ai nevoie de mai multe resurse, de mai mulți oameni și, uneori, de mai mult sprijin din partea statului, lucruri greu de obținut în străinătate”, explică el.
Capacitățile tot mai mari ale Chinei în domeniul AI sunt unul dintre motivele pentru care SUA spun că nu vor să pună pe pauză dezvoltarea acestei tehnologii. Și asta în ciuda avertismentelor dure venite chiar din interiorul industriei, potrivit cărora tehnologia avansează prea repede.
„Cine câștigă cursa AI, câștigă tot”, a declarat președintele Trump săptămâna trecută. Directorul executiv al companiei Anthropic, Dario Amodei, a cerut menținerea interdicției impuse de SUA privind vânzarea de cipuri și echipamente avansate către China. El a avertizat că un avans al Chinei „ar reprezenta un pericol grav pentru SUA și pentru lume”.
Nu este ceea ce își dorește să audă Xi, care ajunge miercuri la Washington. Global Times, publicație de stat care reflectă poziția Beijingului, a respins temerile americanilor, descriindu-le drept parte a unui „manual al Războiului Rece” menit să „îngrădească” ascensiunea Chinei.
Însă China nu se concentrează doar pe recuperarea decalajului față de SUA.
Beijingul promovează și un model alternativ. Xi încurajează personal companiile chineze de AI să dezvolte modele mai accesibile și open-source, pe care oamenii, companiile și statele le pot modifica după bunul plac.
Această abordare pune modelele chinezești în opoziție cu cele americane. În SUA, dezvoltatori precum OpenAI și Anthropic folosesc modele închise, iar elementele lor de design sunt ținute secrete.
Unul dintre motivele pentru care Beijingul preferă această abordare este simplu: a funcționat. Prin partajarea tehnologiei, companiile chineze de AI au reușit să inoveze rapid.
Asta a ajutat China să depășească una dintre cele mai mari provocări ale sale: accesul limitat la cipuri avansate, care ar debloca o putere de calcul mai mare.
Dar Beijingul vrea și un cuvânt mai greu de spus în stabilirea regulilor care guvernează inteligența artificială. Xi a cerut în repetate rânduri mai multă reglementare și un cadru global pe care să-l urmeze și ceilalți.
Totodată, în urma apelurilor tot mai insistente pentru siguranța AI, summitul de săptămâna aceasta de la Casa Albă are o miză aparte. Pot cele două părți să colaboreze pentru reglementarea inteligenței artificiale? Este realistă măcar ideea unei încetiniri?
Cu siguranță nu pare așa în locuri precum Ulanqab, unde ambițiile Chinei în domeniul AI prind contur.
China construiește sute de centre de date, pentru Huawei, ByteDance sau DeepSeek, în provincii slab populate: Ulanqab, Ningxia și Gansu, în nord, și Guizhou, în sud-vest.
În aceste regiuni, țara și-a construit deja o capacitate uriașă de energie regenerabilă, eoliană și solară. Terenurile sunt mai ieftine, iar clima e mai rece, așa că nevoia de apă pentru răcire este mai mică.
Asta nu înseamnă că nu există îngrijorări sau dezavantaje. China vrea ca majoritatea centrelor sale de date să funcționeze pe energie verde până în 2030, dar o parte din rețea este încă alimentată cu cărbune. Aprovizionarea cu apă rămâne o problemă în zonele aride ale Mongoliei Interioare.
Sate întregi au fost strămutate, deși este greu de stabilit câte anume sau ce despăgubiri au primit locuitorii. Puțini oameni vor să vorbească despre asta, pentru că poate fi periculos să-ți exprimi prea deschis îngrijorările.
„Datele astea mari n-au absolut nicio legătură cu oamenii de rând”, spune un localnic, sub protecția anonimatului și departe de camere. „Ce beneficii ne-au adus?”
El spune că puțini localnici și-au găsit de lucru acolo. Alții ne-au povestit că se tem că le va fi luat pământul și că nu își vor mai putea câștiga existența din agricultură.
Există însă și optimiști. Unul dintre ei, un bărbat care ne-a spus că îl cheamă Zhang, stă alături de culegătorii de cartofi, pe un câmp de lângă centrele de date.
„China este acum în fruntea lumii”, spune el, adăugând că copiii lui au reușit să-și găsească de lucru acolo. „Nu mai e ca în anii '60, când eram relativ înapoiați. China o duce bine acum. Fie că vorbim de dezvoltare economică sau de alte domenii, se descurcă bine”.
Sondajele par să arate că, în comparație cu multe alte țări, există puțină opoziție față de AI sau față de adoptarea ei pe scară largă. Aceste cifre sunt însă greu de evaluat într-un climat atât de puternic cenzurat.
Beijingul a spus foarte clar că vede în inteligența artificială o soluție pentru îmbătrânirea forței de muncă și automatizează rapid industria și producția. Asta generează temeri legate de pierderea locurilor de muncă, temeri care, din nou, sunt greu de măsurat.
Dar aceasta este și o țară care produce în fiecare an aproximativ cinci milioane de absolvenți în domeniile științei și tehnologiei, față de aproximativ jumătate de milion în SUA.
Iar pe măsură ce tot mai mulți dintre ei rămân în China, văd în jurul lor un ecosistem al inovației în plină creștere.
Dang Ronghao, un dezvoltator AI de 27 de ani care lucrează pentru o companie de tehnologie de top, spune că universitățile chineze devin tot mai deschise. Asta îi permite să discute cu cercetători din întreaga lume, din biroul său din Shanghai.
„Am văzut cercetări care combină AI cu fuziunea nucleară, AI cu astrofizica, AI cu materialele noi și AI cu dezvoltarea de medicamente noi. Cred că intrăm într-o epocă bună”, explică el.
Chiar și așa, unii susțin că China încă răsplătește conformismul, nu spiritul critic.
„Nu e atât de deschis pe cât mi-aș dori”, spune profesorul Liu Jun, de la Departamentul de Statistică și Știința Datelor al Universității Tsinghua. El a predat atât la Harvard, cât și la Stanford.
„Îi tot încurajez pe studenții de aici să pună mai multe întrebări, să conteste mai mult, dar e greu de schimbat. Cred că ține parțial de cultură, parțial de sistem”, adaugă acesta.
Departe de laboratoarele în care profesorul Liu și alții se confruntă cu frontiera inteligenței artificiale, mulți chinezi se luptă cu probleme economice mult mai imediate: o economie lentă, șomajul în creștere în rândul tinerilor, consumul scăzut și prețurile locuințelor, care s-au prăbușit. În zonele rurale, îmbătrânirea populației devine și ea o îngrijorare tot mai mare.
„Big data și toate astea… sunt destul de bune, dar n-au nicio legătură cu mine”, spune un fermier din Mongolia Interioară, în timp ce se duce cu căruța să-și vadă oile.
El spune că nu are nevoie de AI. Abia dacă folosește internetul.
Ecranul telefonului său este spart, iar internetul îl ia de la un modem portabil, pentru care plătește puțin peste 40 de yuani pe lună.
„Pentru mine nu s-a schimbat mare lucru. Nu știu ce va fi în viitor”, spune el.
Acest tip de scepticism poate deveni o provocare pentru Beijing.
Atât de multe se schimbă aici și în restul țării, dar e greu de spus câți oameni sunt la fel de implicați ca liderii lor în acest viitor alimentat de tehnologie.
