Antena 3 CNN › Life › Lumea animalelor › În 2025, biologii au numărat doar 69 dintre cei mai rari pești din lume într-o peșteră din „Valea Morții”. Acum, au găsit 137

În 2025, biologii au numărat doar 69 dintre cei mai rari pești din lume într-o peșteră din „Valea Morții”. Acum, au găsit 137

Mia Lungu
3 minute de citit Publicat la 16:59 16 Noi 2026 Modificat la 16:59 16 Noi 2026
Pește cățeluș, Cyprinodon diabolis, în Groapa Diavolului din Valea Morții, Nevada. Sursa foto: Profimedia Images

Peștele Devils Hole pupfish (Cyprinodon diabolis) - în traducere liberă pește-cățeluș - trăiește într-un singur loc de pe Pământ: Devils Hole (n.r. Groapa Diavolului), o cavernă adâncă, plină cu apă, formată în calcar, situată în deșertul Mojave din Nevada și administrată în cadrul Parcului Național Death Valley (n.r. Valea Morții). 

Deși această cavernă geotermală se întinde pe o adâncime de peste 150 de metri, iar fundul său real nu a fost niciodată atins, peștii își petrec cea mai mare parte a timpului hrănindu-se și reproducându-se pe o platformă de calcar puțin adâncă, aflată în apropierea suprafeței. Aceasta are aproximativ 20 de metri pătrați, iar principala sa porțiune măsoară circa 3,5 pe 5 metri, fiind acoperită de numai 30 de centimetri de apă, potrivit Futura Sciences.

Cu o lungime medie de 2,3 centimetri și fără să depășească vreodată 4,3 centimetri, acești pești rămân în primii 24 de metri ai cavernelor, unde temperatura apei se menține pe tot parcursul anului între 33 și 34 de grade Celsius.

În acest mediu cald, cu un nivel scăzut de oxigen, ei se hrănesc cu alge și mici nevertebrate, bazându-se în principal pe diatomee iarna și primăvara și pe algele Spirogyra pe parcursul verii și toamnei.

Cum au afectat cutremurele habitatul

Cutremurele îndepărtate pot provoca valuri care agită apele din Devils Hole, chiar și atunci când epicentrele lor se află la mii de kilometri distanță.

Cunoscute sub numele de oscilații seismice ale apei (seiche-uri seismice), aceste valuri îndepărtează algele, ouăle și nevertebratele de pe platforma de calcar puțin adâncă, privând brusc peștii de principala lor sursă de hrană și de locul în care se reproduc.

Două cutremure produse în 2025 au afectat resursele de hrană de pe platformă și au dus la scăderea efectivelor populației.

Când un alt seism a avut loc în apropierea statului Panama, pe 9 octombrie 2026, la aproape 4.800 de kilometri de Nevada, biologii au observat inițial semne de stres în rândul peștilor. Totuși, o verificare ulterioară a arătat că aceștia se aflau într-o stare mai bună.

Cum au sprijinit oamenii de știință refacerea populației

Pentru a stabiliza populația, biologii au eliberat în Devils Hole 72 de exemplare crescute în captivitate, în perioada martie 2025 – februarie 2026. Peștii proveneau de la Centrul pentru Conservarea Peștilor Ash Meadows, administrat de Serviciul american pentru Pescuit și Faună Sălbatică (U.S. Fish and Wildlife Service).

Centrul de rezervă reproduce condițiile din cavernă, inclusiv apa caldă și platforma puțin adâncă, astfel încât oamenii de știință să poată menține o populație de siguranță fără să afecteze habitatul natural.

Echipele au oferit, de asemenea, hrană suplimentară pe măsură ce covoarele naturale de alge din cavernă se refăceau, ajustând cantitățile în funcție de datele obținute prin monitorizarea realizată de cele două agenții federale.

Deoarece peștii Devils Hole trăiesc în medie doar între 10 și 14 luni, majoritatea exemplarelor eliberate ar fi trebuit să-și fi încheiat ciclul de viață până în toamnă.

Prin urmare, Serviciul Parcurilor Naționale din SUA consideră că majoritatea celor 137 de pești numărați în octombrie au eclozat și s-au dezvoltat în mod natural în interiorul peșterii.

Cum numără biologii peștii

În timpul recensământului din 10 octombrie, scafandrii au numărat peștii din zonele mai adânci ale cavernelor, în timp ce observatorii de la suprafață au numărat exemplarele aflate de-a lungul platformei puțin adânci. Efectuarea simultană a celor două numărători asigură că scafandrii nu înregistrează de două ori peștii care se deplasează între zonele adânci și platforma luminată de soare.

Biologii de la Serviciul Parcurilor Naționale și Serviciul american pentru Pescuit și Faună Sălbatică folosesc aceeași metodă de numărare dublă încă din 1972, pentru a monitoriza o populație care crește în mod natural toamna și scade primăvara.

Limitele revenirii populației

Deși numărul de 137 de exemplare reprezintă o îmbunătățire clară față de anul precedent, biologii subliniază că o singură numărătoare cu rezultate bune, realizată toamna, nu înseamnă că specia și-a revenit.

Efectivele acestor pești fluctuează în mod natural în funcție de anotimpuri, atingând de obicei un nivel maxim după dezvoltarea algelor din timpul verii și scăzând pe parcursul iernii. În plus, cercetătorii nu au stabilit încă în ce măsură creșterea populației se datorează exemplarelor provenite din părinți crescuți în captivitate și în ce măsură este rezultatul exclusiv al reproducerii naturale.

Deoarece întreaga populație sălbatică trăiește într-o singură cavernă de calcar, o furtună puternică, un cutremur major sau o modificare a nivelului apei continuă să reprezinte o amenințare pentru supraviețuirea speciei.

Monitorizarea constantă și măsurile de gestionare a habitatului vor arăta dacă această creștere înregistrată în octombrie se va menține și în 2027.

Citește mai multe din Lumea animalelor
» Citește mai multe din Lumea animalelor
TOP articole