Un proiect revoluţionar de ghețari artificiali a fost implementat în unele sate din regiuni muntoase din India. Din cauza climei aride, sătenii şi agricultura din zonă au foarte mult de suferit. Astfel, a fost dezvoltat un sistem inovator, prin care piramidele de gheaţă să susţină viaţa şi activitatea oamenilor, notează BBC.
Rata de topire a gheţarilor din masivele Hindu Kush şi Himalaya s-a dublat din anii 2000 din cauza încălzirii globale, avertizează autorii a două studii. Conform acestor cercetări, publicate de Centrul Internaţional pentru Dezvoltare Montană Integrată (ICIMOD), cu sediul în Kathmandu, gheţarii din aceste două lanţuri muntoase au pierdut până la 27 de metri în grosime din 1975.
La o altitudine de aproape 4.000 de metri și fără precipitații, satul himalayan Sakti este un loc ostil pentru fermieri.
„Ladakh are un sezon brutal, cu o singură cultivare”, spune Gelak Gutme, care cultivă grâu, mazăre și cartofi acolo de cea mai mare parte a celor 65 de ani de existență. „Este un deșert cu o climă extremă”, spune el.
Condițiile s-au înrăutățit în timpul vieții sale. Încălzirea globală înseamnă că ghețarii mai mici, de joasă altitudine, de care se bazau pentru a-și uda culturile, au dispărut.
„Acum nu avem apă. Anul trecut am pierdut totul - tot câmpul meu s-a uscat din cauza lipsei de apă”, spune Gutme.
Gheţarii mici s-au topit
„Timp de generații, micii ghețari aflați chiar deasupra văilor au acționat ca niște turnuri de apă înghețate, reținând apa toată iarna și eliberând-o chiar când începea agricultura de primăvară”, explică Lobzang Fardod, membru al unui comitet local de gestionare a apei din Ladakh.
„Acum, că acei ghețari inferiori au dispărut complet într-un deșert de rocă uscată, nu a mai rămas nimic în vârf care să se topească”, spune el.
Vara la munte este scurtă, așa că fermierii trebuie să planteze culturile până în luna mai, altfel culturile nu vor fi gata înainte de revenirea iernii. O sursă sigură de apă la începutul primăverii este crucială pentru ei.
Pentru a-și asigura această resursă vitală, la începutul anilor 2010, unele sate din Ladakh au încercat să-și creeze propriile rezervoare de gheață.
Sistemul implica transportul apei prin conducte de la munți mai sus în timpul iernii și pulverizarea acesteia în aer, unde îngheța și, în timp, forma turnuri mari de gheață, numite stupe de gheață.
Acestea furnizau cu succes apă topită primăvara, dar erau un „coșmar” de gestionat în condiții dure de iarnă, spune Fardod.
Dacă temperaturile scădeau rapid sub -20°C, sau uneori -30°C, apa din conducte era predispusă să înghețe, crăpând conductele și distrugând întregul sistem.
Pentru a se proteja împotriva acestui lucru, în timpul iernii, echipe de patru sau cinci fermieri își așezau tabăra sus, lângă sursa de apă, grăbindu-se spre orice potențiale blocaje cu apă clocotită, adesea noaptea, când scăderile de temperatură erau cele mai probabile.
Însă îndurarea acelor nopți geroase de iarnă în munți ar putea fi eliminată treptat.
„Deoarece sistemele tradiționale de apă sunt în declin, Leh-Ladakh a devenit un centru pentru inginerie hidraulică inovatoare, la nivel local”, spune Murtaza Ali, inginer executiv în cadrul Diviziei de Irigații și Control al Inundațiilor, din cadrul Consiliului Autonom pentru Dezvoltarea Munților Ladakh.
Leh este capitala Ladakhului, o regiune disputată din Kashmirul administrat de India, situată între China la est și Pakistan la vest.
Pe lângă posibilitatea apariției crăpăturilor în țevi, sistemul stupei de gheață nu era foarte eficient, spune Ali. Deoarece apa curgea constant, în zilele mai calde, apa proaspătă topea gheața deja formată.
Sistem inovator pentru producţia de gheaţă
Dar în ultimii doi ani, această metodă a suferit o modernizare tehnologică. În parteneriat cu compania privată Acres of Ice, a fost dezvoltat un nou sistem care controlează cu precizie producția de gheață.
Numit Rezervor Automat de Gheață (AIR), procesul implică și transportul apei prin conducte de la munți mai sus.
Apa ajunge la fundul văii sub presiune și țâșnește dintr-o duză verticală ca o „fântână masivă”, spune Dr. Suryanarayanan Balasubramanian, fondatorul Acres of Ice.
Acest flux este controlat de computer printr-o cutie de control rezistentă la intemperii, alimentată de panouri solare și o baterie.
Sistemul de control este conectat la o stație meteo, care monitorizează condițiile de mediu, inclusiv temperatura apei din interiorul țevii.
Dacă senzorii detectează că temperatura aerului scade prea repede sau că temperatura apei din interiorul conductei se apropie de un prag periculos, sistemul de control ia măsuri.
Închide robinetul din partea superioară a pârâului și deschide o robinet în partea inferioară pentru a scurge complet apa stagnantă din conductă.
Acest lucru evită problema dezastruoasă a țevilor crăpate, dar sistemul este și mai eficient în crearea de gheață. În loc să pulverizeze continuu apă, AIR emite un jet de ceață, acoperind gheața existentă, apoi se oprește.
„Sistemul așteaptă suficient de mult timp pentru ca acel strat de picături de apă să înghețe solid, în funcție de vântul și umiditatea actuale, apoi emite din nou jetul”, explică Balasubramanian.
El spune că AIR transformă aproape toată apa deviată în gheață. Întregul sistem funcționează automat și folosește o rețea wireless locală pentru a conecta cutia de control și diferitele robinete. Dar sătenii au o comandă manuală, dacă este necesar.
Viaţa sătenilor s-a schimbat în bine
Totul pare să aducă un mare plus în viața satului.
„Când vorbim cu sătenii, ei spun că apele subterane se reîncarcă și izvoarele se revitalizează. Primesc apă la timp. De asemenea, planificăm acum un studiu științific pentru a vedea exact ce impact a avut”, spune Ali.
În timpul iernii anului 2025, Acres of Ice și administrația locală au derulat 10 proiecte AIR în Ladakh.
„Cea mai mare provocare a noastră în acest moment este să depășim limitele tehnologiei pentru a vedea cum putem multiplica numărul de rezervoare de gheață pe care le construim. Cu același sistem care anterior folosea doar un rezervor de gheață, putem construi o duzină?”, spune Balasubramanian.
În Sakti, fermierul Gutme este mai optimist în ceea ce privește viitorul. Sistemul AIR unic a creat o sursă de apă mai fiabilă și speră că satul va construi cel puțin încă doi ghețari artificiali.
„Sunt fermier, pământul este tot ce am pentru a supraviețui. Nu cunosc tehnologia, tot ce știu astăzi este că am apă pentru a-mi cultiva culturile.
Trăim într-un climat aspru care ne îngreunează viața, iar lipsa apei crea și mai multe probleme. Mulți dintre tinerii din sat doreau să meargă la orașe pentru a munci. Asta ar fi fost un dezastru", a afirmat fermierul.