Este vineri, zi de salariu, iar un centru comercial cunoscut din estul Caracasului este plin de oameni. Holurile sunt aglomerate, vitrinele sunt luminate și bine aprovizionate, dar mulți vizitatori pleacă fără să cumpere nimic. Oamenii se plimbă, se uită la produse, compară prețurile, dar cumpără foarte puțin. Aceasta e realitatea din Venezuela și nu arată nicio schimbare față de situația de dinainte de 3 ianuarie, când fostul președinte Nicolas Maduro și soția sa au fost capturați de Statele Unite, scrie CNN.
La zona de restaurante a centrului comercial, clienții plătesc des printr-o aplicație care oferă mici credite pentru cumpărături la anumiți comercianți. Banii sunt rambursați apoi în rate. Aplicația a devenit foarte populară, mai ales pentru haine și electrocasnice, dar este folosită și pentru cumpărături obișnuite, de la mâncare fast-food până la produse alimentare.
Totul se întâmplă într-o țară afectată de hiperinflație și de reguli bancare stricte, care obligă băncile să păstreze o mare parte din bani în rezervă. Din acest motiv, foarte puțini oameni au acces la carduri de credit.
Deși există speranțe privind reforme politice și economice, venezuelenii intervievați de CNN spun că viața lor de zi cu zi nu s-a schimbat. Asta, în ciuda anunțurilor despre investiții și despre o posibilă creștere economică.
În prezent, trei luni de salariu minim nu valorează nici măcar un dolar. Banii intră și dispar imediat, într-o economie cu inflație ridicată, în care prețurile cresc mai ales la combustibil și alimente.
Inflația continuă după 100 de zile de guvernare Delcy Rodríguez
Au trecut peste 100 de zile de când Delcy Rodríguez a fost învestită ca președinte interimar al Venezuelei. În această nouă etapă a relațiilor cu Statele Unite, Washingtonul a promis sprijin pentru stabilizarea economiei și pentru tranziția țării. Între timp, au fost anunțate câteva schimbări importante.
Una dintre ele este relaxarea sancțiunilor impuse de Departamentul Trezoreriei SUA asupra Băncii Centrale a Venezuelei, Băncii Venezuelei și altor instituții bancare. Măsura ar putea ajuta Venezuela să se conecteze mai bine la piața globală și să obțină mai multe venituri în valută.
De asemenea, au fost reluate discuțiile dintre guvernul interimar, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.
Într-un discurs susținut pe 19 aprilie, Rodríguez a vorbit despre așteptările mari ale populației după schimbarea de putere din 3 ianuarie. „Recunosc așteptările mari ale populației noastre, iar echipele noastre lucrează pentru a obține îmbunătățiri într-un interval rezonabil”, a spus ea.
Rodríguez a afirmat că produsul intern brut crește cu aproape 9% și că economia a avut 20 de trimestre consecutive de creștere. Ea a spus că speră ca această evoluție să însemne mai multe locuri de muncă, venituri mai mari și șanse reale pentru cetățeni. „În lunile următoare, această creștere ar trebui să fie resimțită cel mai puternic de cei care au cea mai mare nevoie de ea”, a adăugat ea.
După modificarea legilor privind hidrocarburile și mineritul, Rodríguez a spus că Venezuela intră într-o nouă etapă, în care vrea să atragă investiții prin reguli clare. Ea a afirmat că mai multe companii sunt interesate să investească în țară și că producția de petrol este acum de 1,1 milioane de barili pe zi.
Totuși, realitatea economică rămâne plină de contraste. În timp ce unele centre comerciale sunt aglomerate, alte afaceri din oraș sunt aproape goale, cu multe magazine închise. Restaurantele se înmulțesc, dar unele dispar după doar câteva luni. Oamenii cheltuiesc rapid banii pe produse de bază, înainte ca ei să își piardă valoarea din cauza inflației.
Presiunea financiară este prezentă în fiecare zi. Multe familii nu își mai permit alimente care altădată erau obișnuite, cum ar fi carnea. Un kilogram de carne costă între 7 și 10 dolari.
„Nu mai este o afacere viabilă”
În multe afaceri, proprietarii simt presiunea crizei și așteaptă vremuri mai bune. Un comerciant, care a cerut să rămână anonim din motive de securitate, a declarat pentru CNN că își lichidează magazinul. „Nu mai este o afacere viabilă”, spune el. Comerciantul vrea să se reorienteze spre produse pentru casă, în speranța că se va adapta mai bine la clienții care cheltuiesc acum cu mai multă grijă.
În timp ce aceste magazine dispar treptat, reprezentanțele auto se extind. Numărul lor crește pe fondul promisiunilor de prosperitate economică, într-o țară în care multe mașini sunt vechi, iar criza a afectat puternic piața auto. Pentru cei mai mulți venezueleni, cumpărarea unei mașini rămâne foarte dificilă. Multe fabrici de asamblare s-au închis în ultimii ani. Unele companii, dealeri și bănci oferă credite în dolari, dar acestea sunt accesibile doar unei minorități.
Pentru majoritatea oamenilor, lupta este pentru lucrurile de bază. Angajații și pensionarii cer venituri mai mari. Printre ei se află Ángel García, cunoscut pentru protestele sale în care ține în mână un os mare. García spune că salariul minim lunar este de 130 de bolivari, adică aproximativ 0,27 dolari. El explică faptul că până și cumpărarea acelui os este un efort. Pentru el, asta reprezintă durerea oamenilor, mai ales a vârstnicilor, într-o țară bogată în petrol, dar în care populația este foarte săracă. García spune că ajunge adesea să aleagă între mâncare și plata autobuzului.
García este tehnician constructor senior și fost funcționar public, cu 38 de ani de activitate. El spune că frustrarea l-a scos din nou în stradă, la proteste în Caracas, într-o realitate pe care o descrie drept una a nesiguranței și sărăciei.
Într-un discurs din 8 aprilie, Rodríguez a spus că până la 1 mai, de Ziua Muncii, va anunța o majorare salarială „responsabilă”. Ea a adăugat că, pe măsură ce economia se stabilizează, ar putea urma și alte creșteri ale veniturilor.
Alegerea dură: mâncare sau medicamente
Un bărbat de 71 de ani a declarat pentru CNN că se consideră un exemplu al suferinței prin care trece țara. El vorbește despre oboseală, dar și despre dorința de a rezista, într-o viață marcată de lipsa medicamentelor, a alimentelor și a siguranței.
„Îndur fiecare dintre calamitățile prin care trecem noi, venezuelenii”, spune el. Locuiește cu soția sa, iar amândoi au venituri minime. Dacă își cumpără medicamente, spune el, „mor de foame”; dacă își cumpără mâncare, nu își mai pot permite tratamentul.
Cea mai mare problemă este lipsa banilor pentru lucrurile esențiale. Prețurile alimentelor sunt mult peste veniturile oamenilor. „Rafturile pot fi pline, dar banii nu ajung”, spune bărbatul.
Cea mai mare teamă a sa este legată de viitorul familiei. „Nu vreau să le las asta.”
Oamenii încă așteaptă schimbarea promisă
Fostul parlamentar de opoziție și economist José Guerra a explicat pentru CNN că „în 100 de zile nu te poți aștepta să vezi îmbunătățiri economice nicăieri”. Totuși, el spune că nu are nicio îndoială că economia Venezuelei se va îmbunătăți.
În opinia lui Guerra, primii pași trebuie să fie stabilizarea cursului de schimb și reducerea inflației. Abia atunci oamenii ar putea începe să simtă o ușurare. Potrivit Băncii Centrale a Venezuelei, inflația anuală era de 650% în luna martie.
Guerra spune că majorarea promisă a salariului minim, împreună cu încetinirea deprecierii bolivarului față de dolar, ar putea aduce o primă gură de aer pentru populație. Dar schimbările mai profunde, structurale, ar putea fi simțite abia spre finalul celei de-a doua jumătăți a anului 2026.
„Creșterea economică durează mai mult; presupune investiții și angajări, iar asta cere timp”, spune el.
Economistul mai spune că Banca Centrală a oferit mai mulți dolari sectorului bancar privat în ultimele 100 de zile, ceea ce a crescut fluxul de valută. Măsura ar putea ajuta la stabilizarea cursului de schimb și la reducerea diferenței dintre cursul oficial și cel de pe piața paralelă, una dintre cele mai mari probleme ale economiei venezuelene.
Odată cu începutul celui de-al doilea trimestru, mulți venezueleni devin tot mai nerăbdători să vadă schimbări reale.
Pentru mulți dintre ei, însă, prosperitatea economică trebuie să vină împreună cu o schimbare politică, una care să garanteze stabilitate pe termen lung. Deocamdată, nici relansarea economică, nici această stabilitate nu se văd la orizont.