Virusul West Nile, desoperit în anul 1937 în Uganda, este un potențial factor declanșator al unor afecțiuni serioase. Principala cale de transmitere în rândul oamenilor este înțepătura țânțarilor infestați.
Cea mai ușoară metodă de prevenire a infectării este evitarea întepaturilor de țânțar. Astfel, este recomandat că atunci când se desfășoară activități în mediul extern, să se utilizeze un spray pentru insecte.
De regulă, pacienții dezvoltă simptomele după 3 – 14 zile de la contactarea virusului (înțepătura tantarului).
În mod surprinzător, organismul uman răspunde diferit în urmă contactarii virusului, în ceea ce privește simptomatologia, scrie healthline.com.
Astfel, au fost identificate trei situații:
1. Manifestarea de simptome severe – Meningită / Encefalită. Aproximativ 1 din 150 de persoane infectate cu virusul West Nile dezvoltă simptome severe de boală: febra puternică, dureri de cap, rigiditate la nivelul gâtului, tremor și convulsii sau pierderea vederii.
2. Manifestarea de simptome moderate – Sindrom febril
Perioada de incubare este de 2 – 8 zile. Aproximativ 20% dintre persoanele infectate cu virusul West Nile prezintă simptome de severitate moderată: simptome gastrointestinale, dureri musculare și articulare, urticarie la nivelul pieptului, stomacului sau spatelui;
3. Lipsa simptomelor – Infecție asimptomatică Aproximativ 80% (4 din 5 persoane) infectate cu virusul nu prezintă nici un simptom.