„Să fii” sau „să fi”. Cum folosim corect verbul „a fi”

Ana Iorga a explicat vineri, în rubrica „Pe cuvânt”, de la Antena 3 CNN, cum scriem corect formele verbului „a fi”.

Un singur „i” poate face diferența între eleganţă și o rușine publică. Ţi s-a întâmplat să scrii la nimereală? Gata cu bâlbele!

• Fii serios! - la imperativ afirmativ scriem cu doi „i”
• Nu fi obraznic! - la imperativ negativ scriem cu un „i”

La conjunctiv prezent scriem cu doi „i”, și la afirmativ, și la negativ:

• Să fii înţelegător cu ei!
• Să nu fii repezit!

Spre deosebire de condițional prezent, unde scriem cu un singur „i”:

• Ar fi bine să vii.
• N-ar fi bine să vii.

Cum scriem însă verbul „a fi” când el este auxiliar în interiorul altor moduri și timpuri. Nu e verbul principal.

• Să fi vrut să plece şi nu putea. - aici „fi” este auxiliar în forma de conjunctiv perfect a verbului „a vrea”
• Ar fi vrut să vină cu noi. - aici „fi” este auxiliar în forma de condițional perfect a verbului „a vrea”

Scriem în ambele situații cu un „i”.

Vorba care exprima oful românesc se scrie așa: „Fir-ar să fie!”