Cum îți dai seama dacă un copac e mort și ce trebuie să faci
Publicat acum 1 ora si 30 minute
Sistemul crucial de curenți din Atlantic, AMOC, care aduce căldură în Europa, a încetinit cu 14% în ultimii 30 de ani, conform unei analize privind cantitatea de căldură pe care oceanul o eliberează în atmosferă. Sateliții oferă unele dintre cele mai solide dovezi că AMOC slăbește, informează New Scientist.
Măsurătorile prin satelit sugerează că Circulația Meridională de Răsturnare din Atlantic (AMOC) a transportat mai puțină căldură către Europa, oferind unele dintre cele mai puternice dovezi de până acum ale unei încetiniri a acestor curenți oceanici, care mențin o climă blândă în Europa.
Sistemul de curenți AMOC, care include Curentul Golfului, transportă apă caldă și sărată din Golful Mexic către Atlanticul de Nord, unde aceasta se răcește și coboară la adâncime, revenind apoi spre sud de-a lungul fundului oceanic.
"Ne așteptăm ca AMOC să transporte căldură spre nord, iar ulterior această căldură să fie eliberată de la suprafața oceanului în atmosferă; așadar, dacă unul dintre aceste procese se modifică, ne așteptăm să se modifice și celălalt”, afirmă Neil Fraser, de la Asociația Scoțiană pentru Științe Marine (Scottish Association for Marine Science), care nu a participat la studiu. „Aceasta este una dintre cele mai solide dovezi de până acum că AMOC a slăbit în ultimii 40 de ani.”
Modelele climatice sugerează că aportul de apă dulce, provenit din topirea calotei glaciare a Groenlandei, va dilua apa sărată a AMOC și va încetini scufundarea acesteia, slăbind astfel circulația. Unele cercetări indică faptul că AMOC s-ar putea prăbuși chiar din anul 2060, aruncând Europa în ierni specifice unei „ere glaciare”, însoțite de furtuni mai violente și secetă extinsă.
Geamanduri oceanice amplasate în Oceanul Atlantic au înregistrat modificări ale presiunii apei care indică o scădere de aproximativ 10% a intensității AMOC (Circulația Meridională de Răsturnare a Atlanticului) începând cu anul 2004; totuși, întrucât fluxul acestui sistem poate cunoaște perioade de declin care durează chiar și decenii, acest lucru nu constituie o dovadă a unei tendințe pe termen lung.
Oamenii de știință au căutat dovezi indirecte, precum „pata rece” (cold blob) din Atlanticul de Nord – singura zonă de pe glob care s-a răcit începând cu secolul al XIX-lea. O analiză din 2018 a acestor scăderi ale temperaturii la suprafața mării a estimat că AMOC a slăbit cu 15% față de anii 1950.
Cu toate acestea, scăderea temperaturilor la suprafața mării ar putea fi cauzată și de o modificare a curenților atmosferici de mare altitudine (jet stream) sau de o umbrire mai pronunțată provocată de nori. Fluxul de căldură dinspre Atlanticul de Nord către atmosferă ar putea reprezenta un indicator mai relevant, fiind „cu un pas mai aproape de factorul care determină AMOC”, explică David Thornalley de la University College London.
Anul trecut, un studiu a calculat acest flux de căldură pe baza unor reanalize atmosferice – modele informatice ajustate astfel încât să corespundă observațiilor reale, adesea fragmentate, existente în arhive. Rezultatele nu au indicat însă nicio scădere a intensității AMOC în intervalul 1963–2017.
Noul studiu, care se află în prezent în etapa de evaluare inter pares, este primul care estimează slăbirea AMOC pe baza unor fluxuri de căldură calculate, parțial, din măsurători prin satelit, potrivit lui Allan.
De decenii, raportul dintre cantitatea de energie solară primită de Pământ și cantitatea de energie termică pe care acesta o radiază înapoi în spațiu a devenit tot mai pozitiv. Cercetătorii au combinat măsurătorile prin satelit ale acestui dezechilibru energetic cu reanalize și modele, pentru a determina cu cât a scăzut cantitatea de căldură pe care Atlanticul de Nord o eliberează în atmosferă.
UK investeşte 81 de milioane de lire sterline într-un sistem de avertizare
"Fluxul net aer-ocean dedus în urma acestui studiu este, în mod demonstrabil, de o calitate superioară altor estimări, ceea ce îl face mai adecvat pentru a deduce schimbările în AMOC”, afirmă Michael Mayer, membru al echipei din cadrul Universității din Viena.
Iar întrucât măsurătorile prin satelit pot fi actualizate periodic, această metodă – dacă va rezista unei analize riguroase – ar putea, într-o zi, „să ofere un nou instrument de avertizare timpurie pentru detectarea schimbărilor în acest curent vital”, spune Allan.
Marea Britanie investește 81 de milioane de lire sterline în cercetări menite să dezvolte, până în 2030, un sistem de avertizare timpurie pentru cazul unei prăbușiri a AMOC, deși acest studiu nu face parte din inițiativa respectivă.
Stefan Rahmstorf, de la Universitatea din Potsdam (Germania), susține că fluxul de căldură nu constituie neapărat un indicator mai bun al schimbărilor AMOC decât temperaturile de la suprafața oceanului, care pot fi măsurate direct. El subliniază însă că cele două tipuri de date se completează reciproc, amplificând îngrijorarea că AMOC s-ar putea apropia de un punct critic.
Un alt studiu recent, care a analizat reanalize ale oceanului – spre deosebire de cele ale atmosferei – a ajuns la o concluzie similară: AMOC a slăbit cu 15% în decurs de 30 de ani.
„Cea mai solidă dovadă rezultă din combinarea mai multor surse de date diferite, toate indicând o încetinire a AMOC”, afirmă Rahmstorf.
Efecte majore ar putea apărea în 2040
Oamenii de știință avertizează că încetinirea AMOC (Atlantic Meridional Overturning Circulation - Circulația Meridională de Răsturnare a Atlanticului), sistemul de curenți care transportă căldura tropicală spre Europa, ar putea începe să producă efecte majore încă din anii 2040.
O eventuală prăbușire a AMOC ar putea aduce Europei ierni mult mai reci, veri secetoase, creșterea nivelului mării și furtuni extreme, cu efecte severe asupra agriculturii, infrastructurii și economiei. Deși momentul unei astfel de prăbușiri rămâne incert, guvernele europene încep să ia măsuri pentru monitorizarea și limitarea riscurilor.
O zonă de apă mai rece decât în mod obișnuit, situată chiar la sud de Groenlanda și supranumită „pata rece” (cold blob), îi îngrijorează pe unii oameni de știință, care se tem că încetinirea AMOC este deja în plină desfășurare.
Prăbușirea AMOC ar însemna un dezastru
Deși acest proces s-ar desfășura pe parcursul mai multor decenii, o încetinire severă sau prăbușirea AMOC ar afecta agricultura, infrastructura, sistemele sociale și economia Europei la o scară atât de mare, încât incendiile și valurile de căldură din vara trecută ar părea amintiri blânde ale unor vremuri mai liniștite.
Continentul s-ar putea confrunta cu ierni glaciare și veri secetoase, creșterea nivelului mării și furtuni extrem de violente. Oamenii de știință încep să contureze modul în care ar putea arăta Europa după prăbușirea AMOC.
Iarna, furtunile ar putea lovi continentul, alimentate de diferența dramatică de temperatură dintre nordul devenit înghețat și sudul rămas la fel de cald.
De-a lungul coastei europene a Atlanticului de Nord, nivelul mai ridicat al mării ar putea agrava inundațiile și ar putea împinge apa sărată către terenurile agricole situate la altitudini joase. Verile ar continua să aducă temperaturi extreme, însă reducerea precipitațiilor ar putea accentua lipsa apei.
Un studiu a constatat că, în Marea Britanie, suprafața de teren potrivită pentru agricultură ar scădea de la 32% în prezent la doar 7% după prăbușirea AMOC.