În timp ce unii dintre cei mai bogați oameni din istorie s-au adunat la Forumul Economic Mondial de la Davos, sute dintre semenii lor milionari și miliardari au semnat o scrisoare prin care cer liderilor globali să abordeze creșterea inegalității averilor și să îi taxeze mai mult.
„Cei mai bogați 1% oameni ai planetei dețin acum mai mult decât restul de 95% din populația lumii la un loc”, se arată în scrisoare. „Milionari ca noi refuză să mai tacă. A venit momentul să fim luați în seamă. Taxați-ne și asigurați-vă că următorii cincizeci de ani vor împlini promisiunea progresului pentru toți.”
Scrisoarea are până acum aproximativ 400 de semnatari din 24 de țări, potrivit Fortune. Printre aceștia se numără moștenitorii Disney Abby și Tim Disney, actori precum Mark Ruffalo și magnați imobiliari ca Jeffrey Gural.
„Taxați-ne. Ca milionari care stau umăr la umăr cu toți oamenii, cerem acest lucru”
„Taxați-ne. Taxați super-bogații”, cere scrisoarea. „Ca milionari care stau umăr la umăr cu toți oamenii, cerem acest lucru. Iar ca reprezentanți aleși — fie că sunteți cei de la Davos, consilieri locali, primari sau lideri regionali — este datoria voastră să îl puneți în aplicare.”
Într-adevăr, inegalitatea economică nu este doar o chestiune de frustrare legată de venituri. Așa cum explică Ingrid Robeyns, filosof și titular al catedrei de etică instituțională la Universitatea din Utrecht, într-un articol publicat în The Guardian, „este vorba despre cine primește ce parte din ceea ce producem împreună”.
„În ultimele decenii, prăpastia s-a adâncit, făcându-i pe deținătorii de capital și mai bogați, iar pe lucrători și mai săraci”, a scris Robeyns.
Diferența tot mai mare dintre bogați și săraci a generat crize în lanț
Această diferență tot mai mare dintre bogați și săraci a generat crize în lanț: schimbările climatice accelerate de cartelurile petroliere, foamete în masă în ciuda unui surplus de alimente, decese prevenibile în timp ce giganții farmaceutici își păstrează brevetele, degradarea școlilor publice golite de fonduri de fondurile de investiții private și locuințele tratate ca active financiare în loc de adăposturi.
„Atât timp cât evităm întrebarea dacă capitalismul neoliberal oferă ceea ce ne dorim și nu luăm în serios posibilitatea existenței unor sisteme mai bune, problemele-cheie ale lumii nu pot fi înțelese corect, cu atât mai puțin rezolvate”, explică Robeyns.
La scară globală, cu alte cuvinte, acești milionari și miliardari cer guvernelor să rezolve o problemă pe care chiar ei au creat-o. Averile lor există datorită deceniilor de comprimare a salariilor, privatizare și schimburi inegale.
A aștepta ca ultra-bogații să finanțeze de bunăvoie binele comun nu este o strategie viabilă. După cum arată istoria, progresul durabil vine din puterea organizată care le oferă oamenilor muncii control real asupra deciziilor economice.