Vom analiza cauzele, simptomele, diagnosticul și opțiunile de tratament disponibile pentru fiecare afecțiune, insistând asupra tratamentului chirurgical care este în majoritatea cazurilor singura opțiune viabilă de tratament.
Hernia inghinală
Hernia inghinala este cea mai frecventă formă de hernie întâlnită în practica medicală. Această afecțiune se caracterizează prin prolabarea (ieșirea) organelor din abdomen printr-un punct slab din musculatura abdomenului la nivelul canalul inghinal. Cauzele herniei inghinale includ factori congenitali și factori dobândiți, cum ar fi ridicarea greutăților grele, tusea cronică sau constipația. Hernia inghinală la bărbați este mult mai frecventă decât la femei, datorită conformației anatomice diferite a canalului inghinal.
Cele mai comune simptome ale herniei inghinale includ o umflătură sau o senzație de presiune în zona inghinală (unirea coapsei cu abdomenul) sau în abdomenul inferior. Disconfortul poate fi mai pronunțat în timpul activităților care implică efort fizic sau la efortul de tuse.
Diagnosticul herniei inghinale se bazează în mare parte pe examenul fizic și pe istoricul medical al pacientului. În cazurile incerte, chirurgul poate solicita explorări suplimentare, ecografia de părți moi în regiunea inghinală putând pune în evidență herniile mici, care nu se pot simți la palpare.
Fără tratament hernia inghinală poate da complicații severe (incarcerare, strangulare, ocluzie intestinală). Tratamentul herniei inghinale este chirurgical, operația fiind singura modalitate de rezolvare definitivă a acestei afecțiuni. Intervenția chirurgicală constă în repararea peretelui abdominal și întărirea lui cu o plasă (proteză). Folosirea unei plase chirurgicale este obligatorie pentru o vindecare rapidă și prevenirea reapariției herniei (recidiva). În prezent intervenția chirurgicală de hernie inghinala se face prin tehnică minim-invazivă (laparoscopic), ce asigură o recuperare rapidă și reduce la minim complicațiile. Operația se efectuează în anestezie generală, durează aproximativ o oră, pacientul se externează în prima zi după operație. Recuperarea este rapidă, activitățile curente putând reîncepe la câteva zile postoperator, viața sexuală și efortul fizic ușor (alergare, bicicletă) se pot pot relua după 2-3 săptămâni iar efortul fizic normal după 4-6 săptămâni. Nu există restricții în ceea ce privește regimul alimentar după operație.
Hernia ombilicală
Hernia ombilicala este o afecțiune în care organele din abdomen (cel mai frecvent grăsimea) ies în afara cavității peritoneale printr-o zonă slabă situată la nivelul ombilicului (buricului). Această formă de hernie este frecvent întâlnită la sugari și copii mici (având tendința să dispară după vârsta de 4-5 ani), dar poate apărea și la adulți. Cauza herniei ombilicale este slăbirea țesutului de la acest nivel datorită obezității, efortului fizic intens, sarcinilor multiple.
Simptomele herniei ombilicale includ o proeminență vizibilă sau o umflătură în zona buricului. De obicei, aceasta devine mai evidentă în timpul activităților care implică efort sau după perioade prelungite de tuse sau strănut, în aceste situații cauzând frecvent disconfort și durere.
Diagnosticul herniei ombilicale este unul clinic, aceasta fiind în general vizibilă și recunoscută chiar de către pacient. Ecografia de părți moi este utilă pentru stabilirea dimensiunilor herniei în vedere alegerii conduitei terapeutice corespunzătoare.
Tratamentul fără operație pentru hernia ombilicală nu este posibil (cu excepția herniilor la copii), purtarea unui brâu (corset) elastic neputând limita evoluția sau preveni complicațiile. Operația de hernie ombilicală constă în sutura simplă a inelului ombilical (pentru herniile mai mici de 1 cm) sau folosirea unei plase chirurgicale de întărire - de preferat datorită riscului mai mic de reapariție a herniei (recidivă). Ca și în cazul herniei inghinale tratamentul minim-invaziv (laparoscopic sau prin folosirea patch-urilor ventrale) oferă avantajele unei recuperări rapide și cu complicații minime. În funcție de mărime, operația de hernie ombilicală durează între 30 min și 2-3 ore și se efectuează în anestezie generală, pacientul putând fi externat a doua zi. În general nu există restricții alimentare după operație iar activitățile curente pot fi reluate în câteva zile, fiind necesară doar limitarea efortului fizic intens timp de 4-6 săptămâni.
Eventrația abdominală (eventrația postoperatorie)
Eventrația postoperatorie sau eventrația abdominală este în fapt tot o hernie, diferența este că punctul slab prin care prolabează organele din abdomen este situat la nivelul cicatricii de la o operație anterioară. Eventrația poate apărea după o perioadă de timp variabilă de la intervenția chirurgicală și este cauzată de slăbirea sau ruperea țesutului cicatricial. În unele situații eventrația poate să apară posttraumatic, în urma unei rupturi musculare sau aponevrotice produse printr-o lovitură puternică.
Simptomele eventrației postoperatorii includ o proeminență vizibilă sau o umflătură în zona cicatricei. Pacienții pot prezenta și disconfort sau durere în această zonă, frecvent apărând tulburări de tranzit (crampe, balonare, constipație) datorate aderențelor și intrării intestinului în sacul de eventrație. Prezența intestinelor la nivelul sacului de eventrație crește semnificativ riscul de apariție a complicațiilor - strangularea și ocluzia intestinală.
Diagnosticul eventrației postoperatorii se bazează pe examenul fizic și pe istoricul medical al pacientului. Pentru confirmarea diagnosticului și planificarea intervenției chirurgicale medicul poate solicita teste suplimentare, cum ar fi ecografia abdominală sau tomografia computerizată (CT).
Tratamentul eventrației este exclusiv chirurgical, pentru prevenirea recidivelor fiind recomandată apelarea la un chirurg cu experiență în chirurgia herniilor (chirurgia parietală). Intervenția chirurgicală constă în reducerea intestinelor și repararea peretelui abdominal, folosirea unei plase chirurgicale fiind obligatorie. În funcție de complexitatea eventrației operația de eventrație durează între o ora și 3-4 ore, desfășurându-se în anestezie generală. După operație pacienții rămân în spital încă 3-4 zile. Recuperarea durează câteva saptămâni, perioadă în care nu este permis efortul fizic.Ca și în cazul herniilor, la ora actuală eventrația se poate trata cu succes pe cale minim-invazivă (laparoscopică), pacienții putându-se externa în prima zi după operație, fără sa fie necesară utilizarea tuburilor de dren iar recuperarea fiind mult mai rapidă. Folosirea unei tehnici adecvate și a materialelor (fire, plasă) de bună calitate sunt imperioase pentru succesul operației.
Hernia hiatală
Hernia hiatala este o afecțiune în care o parte a stomacului se deplasează în sus în cavitatea toracică, printr-un orificiul preexistent la nivelul diafragmei (mușchiul care separă cavitatea abdominală de cea toracică) . Cauzele herniei hiatale pot include slăbirea mușchilor diafragmei și presiunea crescută la nivelul abdomenului (obezitate, efort fizic). Ascensionarea stomacului în cavitatea toracică perturbă mecanismele care împiedică trecerea conținutului gastric acid în esofag, producând boala de reflux gastro-esofagian.
Simptomele herniei hiatale pot varia, dar cele mai comune includ arsuri în abdomenul superior și retrosternal (în piept), regurgitare acidă și dificultăți de înghițire. Unele persoane pot prezenta și simptome precum dureri în piept, dificultăți respiratorii sau balonare.
Diagnosticul herniei hiatale se bazează pe tabloul clinic (simptome) coroborat cu explorările paraclinice: endoscopie digestivă superioară (gastroscopie), CT abdominal cu substanță de contrast, radioscopie cu substanță de contrast (bariu-pasaj). În unele situații sunt necesare explorări mai complexe ce includ pH-metria esofagiană pe 24h și manometria esofagiană.
Tratamentul herniei hiatale este complex, necesitând o colaborare strânsă între medicul gastroenterolog și chirurg. Tratamentul herniei hiatale fără operație este posibil pentru un procent important de pacienți și se bazează pe regim igieno-dietetic cu evitarea anumitor alimente, scădere ponderală, tratament medicamentos cu inhibitori de pompă de protoni și prokinetice.Cazurile care nu răspund la tratamentul medicamentos, la care persistă simptomele și boala de reflux, trebuie tratate chirurgical. Operația de hernie hiatală se face exclusiv minim-invaziv (laparoscopic) și constă în readucerea stomacului in abdomen, întărirea orificiului hiatal prin care a herniat stomacul și un procedeu de fundoplicatură, care presupune crearea unei manșete în jurul esofagului pentru a preveni refluxul acid. Operația durează aproximativ 2 ore și se face cu anestezie generală, recuperarea fiind rapidă datorită abordului minim-invaziv. În ultima perioadă s-a revenit la utilizarea plasei chirurgicale (protezei) pentru întărirea orificiului hiatal, folosindu-se plase resorbabile (care se dizolvă în timp) asigurând o cicatrice solidă fără a produce efecte negative pe termen lung ca plasele clasice.
Concluzie
Hernia inghinală, hernia ombilicală, eventrația postoperatorie și hernia hiatală sunt patologii comune, ce se întâlnesc frecvent în practica chirurgicală. Tratate precoce, prin tehnici minim-invazive (laparoscopic), vindecarea și recuperarea sunt rapide și se evită apariția complicațiilor, care în multe situații pot pune în pericol viața.
Este important ca tratamentul chirurgical să fie făcut de un chirurg specializat în chirurgia herniilor, spitalul să aibă dotarea tehnică și standardele de igienă cât mai ridicate și să se utilizeze materiale sanitare de cea mai bună calitate (fire, plase chirurgicale), de toți acești factori depinzând succesul intervenției chirurgicale și recuperarea rapidă a stării de sănătate.
