A doua etapă este în 2035, atunci când nu se vor mai putea produce maşini cu combustie internă, adică nu va mai exista producţie pe diesel sau benzină. Totul va trebui să fie electric, nici măcar hibridul nu va mai fi permis.
Ultima etapă este în anul 2050, atunci când Europa ar trebui să fie neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon. Neutră înseamnă că va mai emite, dar va compensa.
Cele trei etape reprezintă Green Deal. În cazul acestui proiect se mizează foarte mult pe această tranziţie către vehiculele electrice. Totodată, vehiculele electrice în plus va însemna un consum de electricitate mai mare, iar capacităţile clasice le tot închidem, atât în România, cât şi în alte zone din Europa.
În prezent, 84% din energia globală este astăzi furnizată de hidrocarburi, potrivit unui studiu al Băncii Mondiale care certifică acest lucru. Mai mult decât atât, 97% din transportul global este condiţionat de hidrocarburi. Această dependenţă a energiei globale de hidrocarburi (petrol, gaz, cărbune) a scăzut de la 86% la 84% în ultimii 20 de ani, după investiţii de 5 trilioane de dolari.
Echivalenţa între solar şi eolian, care să ajungă la un nivel de producţie care să echivaleze hidrocarburile, ar presupune ca mineritul global să crească cu 1000%.
Motivul? Pentru motoare, baterii, eoliene, solare, 60% din costuri vin din zona mineritului. Totul pentru că mineritul global condiţionează această tranziţie.
În prezent, mineritul provine din China, Africa (unde există tot mine chinezeşti). Cu alte cuvinte, ne mutăm dependenţa de gazul rusesc către China pentru materia primă de care este nevoie în fabricarea compentenlor dispozitivelor de energie verde.
În concluzie, etapa din anul 2035 nu pare realistă. Doar în România există 16 milioane de maşini. Dacă am schimba 500.000 de maşini pe an, tot ne-ar trebui 32 de ani să înlocuim parcul auto.
