”Mie mi se pare mai mică angoasa ca manifestare, ca trăire a noastră. Până la urmă, o angoasă putem să o avem, cum aveam eu în drum spre voi, aveam o angoasă dacă nu o să știu, dacă nu o să îmi iasă. Eu cred că nivelul ăsta de îngrijorare, de ușoară neliniște este bine să-l menținem. Angoasa, neliniștea, ținută în frâu, adică să aibă un nivel care să mă ajute să-mi turez un pic motoarele, să fiu foarte atentă la ce am de făcut, să fiu atent la ce se întâmplă în jurul meu. Ce trebuie să facem și ce trebuie să înțelegem este să escaladăm toate trăirile astea. E benefică până într-un punct, nu în orice situație, că dacă mă duc la piață, bine e să nu mă duc angoasă.
Angoasă scăpată de sub control duce la anxietate
Anxietatea nu e bună deloc și, din păcate, orice om care a înțeles ce perioadă am traversat noi începând cu anul 2020 și chiar și acum, realitatea este că nu am trecut cu totul peste primejdie, ea nu avea cum să nu genereze anxietate, adică nu avea cum să nu genereze neliniște, nesiguranță, mai ales că ne confruntam cu ceva pe care nu-l vedeam, asupra căruia nu aveam nicio putere, despre care nu știam mai nimic, ne-am confruntat cu amenințarea vieții, care este una dintre cele mai mari anxietăți. Realitatea este că ne-am simțit în nesiguranță și nesiguranța va genera anxietate.
Anxietatea are și o componentă fizică. Corpul nostru a înțeles așa: dacă eu mă aflu într-o situație pe care eu o consider a fi amenințătoare de viață, am două variante – să atac sau să fug. Ca să pot să fac lucrurile astea, trebuie să am mușchii foarte țepeni pe mine și pentru asta trebuie să am un aport de sânge mult mai mare în mușchi, de aceea îl retrag din periferie și ni se răcesc mâinile și picioarele când ne speriem foarte tare. Îl retrag de acolo, îl duc în mușchi și, pentru că sunt foarte multe arderi, am nevoie și de un aport de oxigen mult mai mare față de de obicei.
Pot să obțin asta prin acțiunea unor hormoni, cum ar fi vestita adrenalină, noradrenalina, cortizolul. Au și ele rolul lor, ca să am un ritm cardiac mult mai mare, tocmai ca să am un aport de sânge mult mai mare în mușchi, și să-mi crească și rata respiratorie și ajung de la 16-18 respirații pe minut la 25 de respirații și fac ca o locomotivă și hiperventilez și amețesc pentru că creierului nu îi trebuie atât de mult oxigen.
Creierul este bombardat și dacă ești un om cu foarte multă imaginație începi cu acum fac infarct. De aia foarte mulți oameni ajung la camera de gardă, pentru că ai senzația că acum gata, se termină, mori. Atacurile de anxietate nu sunt periculoase ele în sine, dar ca trăire emoțională.
Cum putem preveni atacurile de anxietate
Efectul primului val de adrenalină durează între 30-90 de secunde, pentru că de atât amen nevoie. Ce vreau să le spun oamenilor care șofează, apropo de reacția asta, momentele pe care muți le au în care nici nu știi când ai apăsat frâna, când ai văzut ce se întâmplă în oglinzi și ai tras de volan nu știu cum ca să eviți nu știu ce, se datorează acelor hormoni – adrenalină, cortizol – alea îmi dau posibilitatea în 0-1 secunde eu să fac în așa manieră încât să scap.
Dar dacă eu continui să rulez și încep: doamne, dacă intra ăla în mine, dacă aveam accident. La fiecare ”dacă”, organismul o va percepe tot ca pe o amenințare și va mai descărca adrenalină, adică în loc de 90 de secunde, eu pot eu pot să stau 5 minute, jumătate de oră, o viață.
Ce trebuie să fac? Să respir. 90 de secunde să încerc să respir, să mă bucur că nimic rău nu s-a întâmplat și să pot să fiu atent la ce se întâmplă în jurul meu. Conștientizare, rămâneți aici și acum, să trăim echilibrat și armonios. Depinde de noi”, a spus Ligia Moise, la emisiunea ”Sfat de Sănătate” de la Antena 3.
