Interviu cu mama lui Mihai, șoferul român de TIR omorât în Franța: "Viața băiatului meu nu o mai aduce nimeni înapoi"

Impresionat de tragedia care a zguduit o ţară întreagă, Mihai Gâdea a stat de vorbă cu mama şoferului român înjunghiat mortal  în Franţa. 

Tânărul a fost ucis, în noaptea de 16 spre 17 mai, într-o parcare de pe autostrada N28 din Franţa, în apropiere de Calais, sub ochii îngroziţi ai soţiei sale.

Trupul lui Mihai Spătaru, tânărul şofer român de TIR omorât cu o sabie, într-o parcare din Franţa, nu poate fi adus în România până la finalul anchetei de crimă desfăşurată de autorităţile franceze.

Mihai Gâdea: Ce ați aflat de la noră? Ce s-a întâmplat acolo?

Nora mea a spus că era târziu în noapte și că el a vrut să coboare din mașină să își facă nevoile (...) Mihăiță s-a întors spre mașină. Ea l-a văzut că era sânge la pieptul lui. L-a ridicat în mașină, i-a pus un prosop, curgea sânge. A început să țipe, nu a ieșit nimeni. Țipa de groază, nu știa încotro să o ia. O singură persoană am înțeles că a ajutat-o, care a sunat la salvare. Salvarea a venit târziu, nu a venit imediat. Ea totuși nu îi venea să creadă că e mort. Vomita sânge pe geam, ce îmi spunea ea astăzi.

Mihai Gâdea. L-a văzut pe cel care l-a înjunghiat? 

Nu a apucat. A văzut două persoane când l-au ridicat pe Mihăiță și a deschis repede ușa să urce Mihăiță. A văzut două persoane, o mașină (...) Două persoane s-au urcat într-o mașină și au fugit. Doi bărbați, atât a văzut.

Mihai Gâdea: Fiul dumneavoastră a mai reușit să spună ceva soției, după momentul în care a fost înjunghiat?

Nu mai respir. Și atât. A început să vomite. Nu a mai apucat, pentru că dânsa, de la autopsie a înțeles că e înjunghiat și în spate, pentru că el urcându-se în mașină, nu s-a mai putut mișca și a rămas așa. Ce era să îi facă biata fată, dacă l-a văzut plin de sânge și țipa, traumatizată cum era. De unde să își dea seama?  Eu nu mă simt bine. Nu știu dacă pot depăși acest moment. 

Mama lui Ionuţ: "Eu nu vreau nimic, decât băiatul acasă!"

Rog presa, rog Europa, rog Guvernul, pe domnul președinte, să îmi aducă copilul acasă. Noi nu avem bani. Fiica mea a făcut împrumut în bancă, noi suntem oameni săraci. Noi nu avem bani. El mă întreținea, el era omul care îmi trimitea în fiecare lună, ca să pot să supraviețuiesc. El îmi plătea totul, facturi, lumină, gaze. Nu cer la nimeni. Atât vreau, copilul acasă, din toată sărăcia mea, să pot să îi dau un covrig de pomană, mai mult nu o să pot să îi dau.

Mihai Gâdea: Apelul dumneavoastră este ca el să fie adus acasă. Cheltuielile sunt mari şi aţi avea nevoie de sprijin pentru aducerea băiatului acasă.

Dacă e vorba să îl aducem pe cont propriu, nu ştiu cu ce l-om aduce, pentru că nu avem cu ce. Noi avem 800 de lei, ca părinţi. Singurul venit din casă este de 800 de lei. În rest, eu nu am niciun ban. Cu banii ăştia, eu nu pot să fac împrumut. A făcut fiica mea împrumut în bancă. Noi am crezut că ni-l aduc repede, să putem face o înmormântare. I-a luat biata fată loc la cimitir, am vorbit să putem face ceva. În rest, măcar atât. Să mi-l aducă acasă. Nu vreau nimic, decât să îmi văd copilul acasă. Nu vreau nimic, decât să îmi văd copilul acasă.

Mihai Gâdea: O să făceam şi noi apel în această seară la emisiune, ca oamenii cu suflet şi cu inimă, să facă ceva în sensul acesta, să vă sprijinim.

 Eu aş fi, cum să vă spun. V-aş pupa şi picioarele şi mâinile, să puteţi face aşa ceva pentru noi. Nu vreau nimic de la nimeni, să îmi dea un leu, nu vreau decât atât pentru copilul meu. Eu vă mulţumesc frumos. Să dea Dumnezeu, să pot să îmi văd copilul acasă.

Mihai Gâdea: Nu trebuie să faceți asta. O să facem ce putem, vă asigur de asta.

(...) Nu știm când ni-l aduce, nu știm nimic. Până în prezent, dumneavoastră mă întrebați și restul, condoleanțe pe internet, mai mult nu vedem.

Mihai Gâdea: Există în momentul de față cea mai mică informație, despre cine ar putea să fie criminalul sau criminalii, că de fapt înțeleg că sunt doi.

Nu. Cum poate cineva să îmi dea mie o informație din Franța? Băiatul meu știa franceză, nora mea nu știa, pentru că a avut nevoie de translator. Nu, nu. Cine putea să fie? Era un șofer profesionist din câte văd și spun colegii și prietenii. Era un om liniștit, un om cuminte, își vedea de treaba lui, nu era de scandal. El știa ce are de făcut, era om cu cap, om matur la minte. El era cu soția lui și atât, acolo în cabină.

Mihai Gâdea: V-a căutat cineva din partea autorităților române să vorbească cu dumneavoastră?

Nu. Fiica mea mi-a spus că a venit cineva de la Poliție, să spună că băiatul meu e mort, că a fost ucis în Franța. Atât, în rest, nu m-a căutat nimeni. Nu. 

(...) Atât îmi vreau, băiatul acasă. Nu vreau să îmi vină cu nimic, să îmi aducă saci de bani. Viața copilului meu nu mi-o poate da nimeni. Atât vreau, băiatul în viață. Atât voiam. Mi l-a ucis. Cine l-a ucis, să plătească, dar m-a ucis și pe mine odată cu el. Eu sunt moartă pe dinăuntru, eu nu mai știu ce e cu mine. Nu mai știu, tremur toată. Nu îmi revin, nu mai pot. 

Mihai Gâdea. Să știți că aveți toată susținerea noastră și compasiunea noastră. Dumnezeu să îl ierte și Dumnezeu să îl odihnească.