Pe atunci, Zeița de la Montreal avea doar 14 ani și devenea copilul de aur al gimnasticii mondiale.
Nadia a obținut la Jocurile Olimpice din 1976 trei medalii de aur, o medalie de argint și una de bronz!
Perfecțiunea a fost atinsă de fetița de la Onești, iar astăzi împreună cu soțul ei, Bart Conner, dețin una dintre cele mai importante baze de gimnastică din Statele Unite.
”Chiar dacă nu simt că au trecut așa de mulți ani, este o decizie care mi-a schimbat viața. Am fost norocoasă că era o sală de gimnastică chiar aproape de unde locuiam noi”, povestește Nadia.
Citește și: Nadia Comăneci: ”Este 10-le gimnasticii. Este 10-le României”
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
O familie unită, clădită din praf de doi lideri desăvârșiți, Bela și Marta Karolyi, doi oameni care au văzut în niște fetițe simple campioanele lumii.
”N-am știut ce înseamnă performanță, pentru că totul a crescut. Noi mergeam la școală la Liceul de Educație Fizică și Sport. Pe vremea aceea, sportul era important. Erau dedicate 4 ore pe săptămână pentru sport.
Descoperisem, inventasem anumite elemente. Elementele noi reies din greșeli. Așa a ieșit și saltul Comăneci, coborârea la fel. Cred că visul oricărei gimnaste este să lase ceva în urmă.
Este o inovație care rămâne întotdeauna în codul de punctaj, pentru că atunci nu mai trebuie să descri elementul respectiv, ci spui: fac o Tsukahara, fac un Comăneci.
Spre sfârșit de anii '60, nu erau prea multe sporturi pentru fete în momentul respectiv”, a mai spus Nadia Comăneci.
Nadia Comaneci a reușit să câștige primele medalii în 1975, la Campionatul European de Gimnastică, care au avut loc la Skien, în Norvegia.
Zeița de la Montreal spune că, în acel moment, nu a avut emoții:
”Mai mult eram preocupată să-mi măsor pașii la sărituri, să fiu sigură că paralelul nu alunecă. Am câștigat aurul. Am câștigat... Nu știu, trei medalii. Mă gândeam la ai mei acasă. Nu cred că am realizat exact ce s-a întâmplat, dar m-am bucurat de faptul că am concurat așa cum m-am pregătit. Deci eram pregătită să concurez bine. Eram copilaș, aveam 13 ani”, a mai spus Nadia.
”M-am întors să văd nota pentru că era prea mare gălăgie în sală! Nici nu m-am gândit la notă!
Am zis că am făcut bine, iau 9,90! Am văzut 1.00 și am zis ce o fi, o fi, 1 n-are cum să fie.
N-am știut de chestia asta cu 10 decât mult mai încolo, când am ajuns la una din colege și mi-a zis: ”Cred că e 10, dar e ceva în neregulă cu panoul”, a povestit Nadia Comăneci.
