"Taina spovedaniei nu este o înșiruire de păcate sau o dare de seamă asupra a ceea ce a făcut rău, în general.
Nu este așa. Este o discuție duhovnicească și o reașezare a tot ceea ce înseamnă activitate spirituală.
Omul trebuie să știe că a făcut și ceva bun în viață. E personal încep cu lucrurile bune.
El începe săracul, bietul om, crezând că duhovnicia înseamnă acuma să-l întreb: da, de ce a făcut-o p-aia și nu pe ailaltă și așa mai departe.
Problema este că omul când începe așa, eu îl temperez. Îmi dai voie să pot să punctez și lucruri frumoase?
I-a zi-mi și mie ultimul moment frumos în care chiar au fost situații în care poţi să-mi spui că ai făcut ceva bun.
După ce el se lămurește că spovedania nu este inchiziție, că spovedania nu înseamnă neapărat să își recunoască el absolut tot, începe un alt gen de dialog și începe să se împace cu el și de aici demarează spre stima de sine.
"Spovedania este un dialog cu sine care conduce la stima de sine"
Începe să vadă și lucruri bune, nu numai lucrurile rele. În momentul în care se relaxează începe să înțeleagă faptul că el niciodată nu a avut timp de el, să-și vadă și lucrurile bune, să vadă ce poate să facă.
Şi dacă nu i-a reușit ceva asta este numai pentru că n-a venit vremea să reușească acel lucru.
Cauzalitatea aceasta, pe care, din păcate, o accentuează și pedagogia și duhovnicia nu face altceva decât să îl facă pe om să creadă că este previzibil.
Nu, omul este imprevizibil. Omul trebuie să vadă potențialitatea unui gest de-al lui.
"Cum te arăți celorlalți nu influențează mersul la biserică"
Așa cum iei cuțitul în mână, te duci ori să tai pâine, să împarți cu fratele, ori să îl înfigi în spatele unui vrășmaș.
Potențialitatea contează, dar dacă te gândești că ai un cuțit în mână imediat știi că poți să faci cu el și lucruri bune, nu lucruri rele cu care ești obișnuit, să faci legătura între obiectul pe care îl ai în mână.
Contează faptele bune dacă nu țin post?
Dacă se cheamă și un martor în acest târg, în această situație de negociere cu Dumnezeu, un martor care este duhovnicul, atunci totul este regulă.
"Nu trebuie să fim rigizi vizavi de ținuta în biserică. Este deajuns decența"
De ce? Pentru că omul nu poate să nu fie conștient că un pact se încheie între două părți, cu o mărturie, altfel poate să creadă că acest monolog înseamnă dialog cu Dumnezeu.
Nu, este un monolog. Altfel încât nu intervine notarul, avocatul în între cei 2 care vor să încheie un pact, nu poate să fie vorba de un pact adevărat și real.
Atunci duhovnicul îi explică în prima etapă că pentru această etapă a vieții în care se află este foarte bine, e chiar mai mult decât e cazul.
De ce? Pentru a pregăti următoarea etapă în care mai pui și mata ceva, mai pune și Dumnezeu ceva.
Pentru că dacă se întrerupe aici dialogul: nu ai ţinut post, gata! Nu, trebuie să vedem cum rezolvăm problema.
Nu suntem în momentul în care deja rigiditatea intră în discuție s-a încheiat orice pact.
Dacă tu ai venit să ții pe ale tale și eu mi le țin pale mele, n-am făcut nimic, rămâne la același nivel", a spus părintele Marius Moşteanu în emisiunea Voi cu Voicu de la Antena 3.
