Firmele asiguratoare, cu care colaborează compania Lufthansa, au pus de-o parte peste 300 de milioane de dolari pentru a acoperi costurile asociate cu prăbuşirea avionului Germanwings, mare parte din aceste fonduri fiind destinate compensaţiilor financiare ce le revin familiilor celor decedaţi în tragedia aeriană din Alpii Francezi.
Potrivit unor surse avizate, este foarte puţin probabil ca suma să fie distribuită în mod egal celor 150 de familii îndoliate.
Unele estimări susţin că rudele americanilor decedaţi ar putea primi compensaţii de 30 de ori mai mari faţă de cele primite de familiile şcolarilor morţi în catastrofă.
Când vine vorba despre compensaţiile atribuite în urma dezastrelor aeriene, se pare că nu toţi morţii sunt trataţi la fel.
Plăţile compensatorii NU se bazează de obicei pe locul unde s-a petrecut nefericitul eveniment, ci mai degrabă pe naţionalitatea fiecărei victime.
Justin Green, avocat de calibru în cazurile dezastrelor din aer, spune că fiecare ţară în parte are un răspuns diferit la o întrebare fundamentală: "Care este valoarea unei vieţi umane?"
"SUA permit ca un reprezentant legal să argumenteze valoarea reală a unei vieţi, iar judecătorul sau juriul decide dacă aceasta este echitabilă. Însă mai multe ţări europene au alte maniere de abordare a acestui aspect delicat", precizează Green.
Rezultatul acestor variabile, în cadrul permis de lege, este acela că familiile anumitor victime vor primi mult mai mulţi bani decât celelalte.
Conform lui James Healy-Pratt, şeful biroului cazurilor din aviaţie din cadrul firmei de avocatură Stewarts Law, familiile victimelor germane vor primi cele mai mici compensaţii materiale, adică în jur de 100.000 de dolari fiecare, relatează CNN.
Pe de altă parte, familiile celor trei britanici morţi în aceeaşi tragedie, vor beneficia de circa un milion de dolari, în timp ce rudele celor trei americani decedaţi, pot primi în mod substanţial, mai mult decât toţi ceilalţi.
Cel mai mare factor, care se impune să fie analizat în acordarea acestor compensaţii, îl reprezintă cauza care a provocat tragedia.
În cazul unui dezastru aerian, absolut neprevăzut, companiile aeriene pot fi silite să plătească 160.000 de dolari pentru fiecare victimă, potrivit Convenţiei de la Montreal, semnată în 1999.
Dacă respectiva companie se face vinovată în mod direct de moartea pasagerilor, compensaţiile pot creşte fără a putea fi limitate.
Până acum, autorităţile care investighează acest accident au concluzionat că Andreas Lubitz, copilotul aeronavei, a prăbuşit avionul în mod deliberat. Ceea ce rămâne incert este dacă Lufthansa ştia sau nu de problemele psihice ale acestuia. Această problemă poate cântări în mod decisiv atunci când se va ajunge la subiectul banilor datoraţi familiilor.
Pentru a se degrefa de responsabilităţile stabilite de Convenţia de la Montreal, Lufthansa va fi obligată să demonstreze că nu are nicio o vină pentru prăbuşire. Lucru extrem de greu, susţin specialiştii. La fel de greu cum nu se aşteaptă nicio înţelegere legală între părţi.
Oricum ar fi, asiguratorii companiei germane vor băga adânc mâna în buzunare, plătind câteva sute de milioane de dolari. Dar să nu ne aşteptăm ca toţi aceşti bani să fie împărţiţi în mod egal.
