Groenlanda este una dintre regiunile planetei afectate cel mai grav de schimbările climatice, iar subiectul se află în centrul unei conferințe anuale a Organizației Națiunilor Unite, ce începe în această săptămână în Turcia, notează Associated Press. Agenția internațională de știri scrie despre un proiect având rolul de a prezerva imaginea acestui ținut acoperit de gheață pentru generațiile care nu îl vor cunoaște sub această formă.
Datele arată că regiunea arctică se încălzește de patru ori mai repede decât restul planetei, în mare măsură din cauza schimbărilor climatice provocate de arderea petrolului, gazelor naturale și cărbunelui.
Când era copil, Cuno Jensen obișnuia să privească aisbergurile uriașe plutind pe lângă orașul său natal și îndreptându-se spre golful Disko.
„Mergeam acolo sus cu familia sau la vânătoare de păsări și vedeam aisberguri imense. În zilele noastre, când privim peisajul, mai putem vedea câteva aisberguri, dar nu mai sunt atât de înalte sau de mari cum erau odinioară”, povestește el în timp ce conduce prin Ilulissat, un oraș situat pe coasta de vest a Groenlandei, la aproximativ 300 de kilometri nord de Cercul Polar Arctic.
Un proiect despre o realitate care se va topi, la propriu
Amintiri precum cele ale lui Jensen fac parte dintr-un nou proiect intitulat „Mapping Memories” („Cartografierea amintirilor”), coordonat de institutul de cercetare Nordregio, cu sediul în Suedia. Proiectul își propune să construiască și să păstreze o mărturie durabilă a trecutului înghețat al Groenlandei, înainte ca gheața să dispară.
› Vezi galeria foto ‹
O expoziție asociată proiectului a fost inaugurată în septembrie la Centrul Icefjord din Ilulissat, dedicat explorării legăturii dintre oameni și natură.
„Dacă nu documentăm poveștile oamenilor, acestea vor dispărea odată cu trecerea lor în neființă”, a punctat Karl Sandgreen, directorul centrului.
„Ne-am dorit să surprindem experiențele oamenilor obișnuiți. Toate informațiile pe care le obținem ne sunt prezentate de oameni de știință, arheologi, glaciologi, biologi... Ne dorim și o altă perspectivă asupra documentării schimbărilor climatice”, a detaliat el.
Pe măsură ce gheața Groenlandei se topește, peisajul se modifică, iar clima se schimbă. Jensen, un bărbat solid, în vârstă de 42 de ani, este tatăl a trei copii. Lucrează ca agent în sistemul penitenciar local și se teme că cei mici nu vor avea parte de aceleași experiențe pe care le-a trăit el.
„Când eram copii și ne jucam pe aceste dealuri, era mult mai multă zăpadă, iar apa îngheța. Puteam să ieșim pe gheață și să pescuim. Astăzi nu mai putem face acest lucru”, a rememorează el.
Amintiri despre vânătoare și pescuit pe gheață
Pe întregul teritoriu înghețat, schimbările climatice nu transformă doar peisajul, ci erodează și amintirile și tradițiile legate de acesta.
Subțierea gheții marine înseamnă că unii vânători nu mai pot călători cu săniile trase de câini. Apele devin tot mai imprevizibile pentru pescarii care practică metodele tradiționale de prins pește pe insulă.
Până în prezent, proiectul „Mapping Memories” cuprinde aproximativ 60 de povești personale, inclusiv cea a lui Jensen. Narațiunile sunt asociate unor locuri specifice din Groenlanda. Unele dintre ele descriu locuințe amenințate de dezghețarea permafrostului și de schimbarea condițiilor meteorologice. Altele documentează tradiții și rute de vânătoare care dispar.
Pescărița Karen Alaufesen își amintește un loc din largul mării unde pescuiește calcan împreună cu soțul și fiul ei cel mic. Ea spune că numărul exemplarelor de calcan a scăzut.
Pensionarul Kristian Petersen își amintește de fostul său oraș natal, Qullissat, o localitate minieră unde se extrăgea cărbune, abandonată în 1972, după închiderea minei. În urmă cu șase ani, orașul părăsit a fost lovit de un tsunami devastator, provocat de o alunecare de teren.
În Ilulissat, creșterea temperaturilor duce la dezghețarea permafrostului, ceea ce face ca unele clădiri să se afunde, iar drumurile și conductele să se fisureze.
Vestigii străvechi ies la suprafață odată cu dezghețul
„Toată lumea poate vedea că numeroase clădiri se afundă. Este un fenomen foarte, foarte ușor de observat”, subliniază directorul Sandgreen, arătând spre muzeul de istorie al orașului. Este o clădire din lemn datând din secolul al XIX-lea, a cărei scară este acum înclinată din cauza deplasării terenului de sub ea.
Obiecte arheologice, inclusiv unelte de vânătoare vechi de până la 4.000 de ani, apar din gheață pe măsură ce aceasta se topește, menționează el.
Ghețarul Sermeq Kujalleq, aflat în apropiere, este unul dintre cei mai rapizi și mai activi de pe planetă, eliberând în mare mai multe aisberguri decât orice alt ghețar din afara Antarcticii, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO).
Pe măsură ce clima s-a încălzit, ghețarul s-a retras și a desprins blocuri de gheață într-un ritm fără precedent, contribuind semnificativ la creșterea nivelului mării, din Europa până în insulele din Pacific, potrivit NASA.
Un raport publicat în septembrie de Serviciul Geologic al Danemarcei și Groenlandei arată că stratul de gheață al insulei, care se întinde pe o suprafață de 1,7 milioane de kilometri pătrați și acoperă aproximativ 80% din acest teritoriu arctic, a pierdut mai multă gheață decât a acumulat timp de 30 de ani consecutivi.
Signe Hillerup Larsen, cercetătoare principală în cadrul serviciului danez, nu întrevede niciun scenariu în care calota glaciară ar putea recupera masa de gheață pierdută, cu atât mai puțin să înceapă să crească din nou.
„Chiar dacă ritmul topirii ar încetini, acest lucru nu ar fi suficient”, explică ea.
Directorul Sandgreen spune că organizatorii intenționează să extindă proiectul „Mapping Memories” prin realizarea unor noi interviuri, inclusiv cu comunități din Canada vecină, și să adauge poveștile acestora pe o hartă interactivă. De asemenea, își propun să-i încurajeze pe copii să se implice mai mult în combaterea schimbărilor climatice.
„Vrem să dezvoltăm acest proiect astfel încât toți oamenii care au fost martori ai dezghețării permafrostului și ai schimbărilor climatice să aibă posibilitatea de a-și spune poveștile”, a conchis el.
