La 25 de ani, Ivan a câștigat la loterie și a ajuns milionar. A luat o decizie care i-a schimbat viața, dar acum regretă

După ce a câștigat un milion de dolari singaporezi la loterie, Ivan Leong, fost agent de asigurări, și-a schimbat complet viața: a renunțat la costumul de birou și a deschis o tarabă cu carne de proc la grătar, unde lucrează acum peste 11 ore pe zi. Deși afacerea merge bine, Leong recunoaște că e tot mai obosit și nemulțumit de ritmul epuizant — și își dorește să iasă din bucătărie cât mai curând, scrie Business Insider.

Ivan Leong are 37 de ani și, odinioară, lucra ca agent de asigurări – o slujbă care presupunea cămăși călcate, parfum fin, întâlniri la cafea și un program flexibil. Zece ani mai târziu, lucrează în spatele tejghelei propria sa tarabă de friptură la grătar. Viața lui, spune el, este departe de ceea ce era.

Leong și-a început cariera ca asistent administrativ într-o firmă de recrutare, un loc de muncă pe care l-a descris drept „plictisitr”. Într-o zi din 2013, colegii săi l-au convins să li se alăture la cumpărarea unor bilete de loterie. Biletul de 10 dolari singaporezi i-a adus un câștig de 1 milion de dolari SG. Această sumă i-a dat încrederea să își dea demisia, lucru pe care l-a făcut la scurt timp, oferind preavizul de o lună.

Primul lucru pe care l-a făcut a fost să cumpere, împreună cu logodnica sa, un apartament subvenționat de stat. Chiar și cu banii câștigați, Leong spune că achiziționarea unei proprietăți private era imposibilă, la fel și retragerea din activitate atât de tânăr. „Sincer, un milion nu e niciodată suficient, mai ales în Singapore”, a declarat Leong. Micul stat din Asia de Sud-Est este printre cele mai scumpe orașe din lume.

După ce a încercat timp de câțiva ani să vândă produse de asigurări, Leong a simțit nevoia să fie propriul său șef.

„În Singapore, dacă începi o afacere în domeniul mâncării, poți fi șef imediat. E cea mai rapidă cale”, a spus el râzând.

Leong povestește că a iubit gătitul încă din copilărie, mai ales în perioada Anului Nou Chinezesc. Pentru a se reîntoarce la pasiunea sa, a început să lucreze într-un magazin de carne friptă al unui prieten, în cartierul Ang Mo Kio din Singapore.

În 2018, el și soția sa au deschis propriul stand de carne friptă – cunoscută ca char siu – în Bukit Merah, o zonă rezidențială din sudul orașului. În anii următori, și-a închis locația inițială și a deschis alte două puncte de vânzare: unul în Woodlands și altul în Ang Mo Kio, ambele cartiere rezidențiale.

Astăzi, Leong petrece 11-12 ore pe zi în spatele tejghelei

Pentru a hrăni clientela din timpul prânzului, ajunge la stand la ora 7 dimineața și pleacă rareori înainte de ora 18:00.

Câteva lucruri diferențiază char siu-ul lui Leong de altele. El spune că a fost mereu nemulțumit de carnea friptă din alte restaurante, care era adesea plină de coloranți alimentari. De asemenea, nu-i plăcea că clienții nu puteau alege tipul de carne dorit.

Pentru el, un char siu bun presupune ca friptura să fie gătită până la două ore într-un cuptor cu cărbune – în loc de cele 45 de minute obișnuite. Clienții pot alege între carne grasă, slabă sau semi-grasă.

Într-o zi obișnuită, Leong câștigă în jur de 1.500 de dolari SG pe punct de vânzare. Asta înseamnă vânzarea a cinci bucăți mari de carne friptă, între 60 și 80 de fâșii de char siu și aproximativ șapte pui întregi.

La vizita reporterului la stand, a fost comandat un meniu „trio” de 8 dolari SG, pentru a gusta toate cele trei tipuri de carne. Farfuria conținea pui, două tipuri de porc și orez parfumat, castraveți proaspeți și un bol de supă fierbinte.

Pielea crocantă a porcului fript era perfectă, echilibrată de carnea fragedă de dedesubt. Char siu-ul era fraged și acoperit cu o glazură lipicioasă, care se potrivea de minune cu orezul. Puiul era mai ușor, iar porția – generoasă. O mare parte a fost luată la pachet.

Surpriza a venit de la supă – limpede, sărată și reconfortantă, cu felii fierte de legume pe fundul bolului.

Unii dintre clienții fideli spun că char siu-ul lui Leong este unic.

Eddie Soh, 36 de ani, spune că mănâncă la standul lui Leong aproape săptămânal din 2019. „A ridicat standardul pentru char siu”, spune el. Soh, manager de produs în IT, adaugă că porcul fript a devenit un element de bază în mesele festive de Anul Nou Chinezesc din familia sa. Uneori, spune el, cumpără „câte 2 kilograme de char siu și 2 kilograme de porc fript”.

Andrew Ong, ofițer de 49 de ani în armata singaporeză, spune că a descoperit standul lui Leong anul trecut și de atunci mănâncă acolo de aproximativ trei ori pe săptămână.

Ong apreciază și garniturile – orezul și ouăle fierte moi, care sunt o abatere plăcută de la ouăle tari obișnuite servite cu char siu.

Nu doar clienții fideli laudă standul – publicația culinară Sethlui.com a scris, într-o recenzie din iulie despre „Char Siu Lang”, că porcul este „caramelizat la perfecțiune”.

Planul final: să iasă din bucătărie

În Singapore, micile standuri de tip hawker, precum cel al lui Leong, sunt cunoscute pentru mâncarea de clasă mondială – unele dintre ele fiind chiar incluse în Ghidul Michelin.

Totuși, mulți proprietari spun că munca este grea, iar riscul de eșec în industria extrem de competitivă a alimentației este ridicat.

Pentru Leong, trecerea de la viața de birou la zilele petrecute în fața unui cuptor cu cărbuni a fost dificilă. A trebuit să se adapteze complet – de la programul zilnic, până la felul în care se îmbracă.

„Când lucram în asigurări, mă îmbrăcam elegant, foloseam parfum și purtam haine de firmă. Acum, port doar ce îmi e comod – poate niște pantaloni scurți, tricoul firmei și, obligatoriu, bocanci de protecție”, povestește el.

Slujba de agent îi oferea și mai multă flexibilitate – putea amâna întâlnirile sau schimba orarul. Acum însă, trebuie să fie la stand în fiecare zi, la ora 7 dimineața, ceea ce presupune o disciplină strictă.

Întrebat despre viitorul afacerii, Leong a răspuns fără ezitare: „Scopul final este să vând afacerea către o organizație mare.”

El spune că nu crede că poate susține un astfel de program de muncă pe termen lung.

Totuși, nu intenționează să se întoarcă la o slujbă corporatistă. Vrea să exploreze noi direcții de afaceri și să nu mai răspundă nimănui.

„Mi-ar plăcea să nu-mi mai petrec tot timpul în magazin”, a spus Leong. „Chiar simt că e momentul să fac un pas înapoi, pentru că am ajuns să investesc prea mult timp în această afacere.”