Compania Villa Vie Residences transformase o navă construită în 1993 într-un oraș plutitor, cu restaurante, spa și piscină. Promisiunea era simplă: îmbarcare în octombrie 2024, croazieră pe viață, un alt port în fiecare zi, un echipaj care gătește, face curat și schimbă așternuturile, fără facturi și fără ședințe de bloc. Ca să-și permită viața asta, mulți pasageri și-au vândut casele. Unii plătiseră până la 600.000 de dolari ca să trăiască toată viața pe nava Odyssey. Pe 27 octombrie, cei 203 pasageri au fost debarcați în Cambodgia, iar mulți nu și-au putut lua toate lucrurile, scrie Corriere della Sera.
Tot ei aleseseră numele navei, Odyssey, gândindu-se la aventura lui Ulise. Numele s-a dovedit o prevestire: călătoria lor a devenit o adevărată odisee. Doar că ei nu mai au o casă la care să se întoarcă.
Pe 27 octombrie, la ora 7 dimineața, compania le-a trimis un mesaj, că toată lumea trebuia să coboare de pe navă până la ora 14.00. Compania susține că a dat un preaviz de 24 de ore, dar pentru mulți timpul nu a ajuns. Au rămas la bord covoare, tablouri și amintiri de familie.
Randy Cassingham, din Colorado, locuia pe navă cu soția sa, Kit, și lucra de acolo la distanță. Pe blogul său, el scrie că a trebuit să lase în urmă monitorul, imprimanta, haine, amintiri și opere de artă. Printre ele se aflau un tablou inspirat de imaginile telescopului James Webb și o stampă navajo moștenită în familie.
Debarcați în portul Sihanoukville, mulți au fost nevoiți să-și caute hotel.
Turul lumii cu 425 de escale
Planul era ca nava să facă 425 de escale în 147 de țări în trei ani și jumătate, apoi să ia de la capăt ocolul lumii.
O cabină pentru toată durata de funcționare a navei, de cel puțin 15 ani potrivit companiei, costa între 120.000 și 440.000 de dolari, plus 3.500 de dolari pe lună. Cel mai scump pachet se numea Endless Horizons („Orizonturi fără sfârșit”) - 600.000 de dolari de cuplu, plătiți în avans, pentru a locui pe navă până la moartea ultimului titular, fără taxe lunare.
Visul a durat însă doar doi ani. Odyssey plecase din Belfast pe 3 octombrie 2024.
Problemele au început odată cu scumpirea carburanților. Costul lunar al combustibilului pe cabină a crescut de la 1.800 de dolari până la 8.000 de dolari. Compania a încetinit itinerariile, a prelungit opririle în porturi și a redus excursiile.
"Ajungeam în port și, cu șase ore înainte de plecare, ni se spunea că nu sunt bani ca să plecăm mai departe. Glumeam că ne simțim ca niște ostatici", a povestit pentru Daily Mail Lynn Montoya, 64 de ani, din Wyoming. Internetul și televiziunea cădeau des, mâncarea s-a înrăutățit, iar pasagerii au început să facă chete.
Potrivit lui Lynn, în aprilie, 22 de pasageri au împrumutat companiei 2,2 milioane de dolari, care trebuiau returnați cu dobândă. Nu au primit înapoi niciun ban. În septembrie compania ar fi cerut încă 1,5 milioane de dolari, iar în octombrie încă 360.000. Pentru că salariile întârziau, pasagerii au strâns bani și pentru cei 128 de marinari.
Potrivit CBS, la Singapore un pasager a plătit din propriul buzunar motorină de 400.000 de dolari. La Hong Kong, nava fusese reținută pentru o datorie de 168.000 de dolari.
Tot CBS scrie că problema nu era doar prețul combustibilului. Nava ar fi pierdut 600.000 de dolari pe lună chiar și cu toate cabinele ocupate. Cu toate acestea, pe 27 iulie, Villa Vie anunța o a doua navă, Legacy, pentru 2029, cu sloganul "Două nave. Un orizont fără sfârșit". Opt zile mai târziu, pasagerii aflau că afacerea s-ar putea opri.
Fără regrete
Deși au pierdut bani, mulți pasageri nu regretă. "Lăsând banii deoparte, a fost o aventură fantastică", a declarat Randy Cassingham pentru AFP. El s-ar întoarce la bord. Soția lui, Kit, a spus pentru The Guardian: "Nu vrem să ne plângem de milă. Vrem să le spunem oamenilor să-și trăiască visurile, pentru că nu știi niciodată cum se termină o aventură."
Dwight Greene, 64 de ani, din Fort Worth, Texas, a declarat pentru Business Insider: "Aș cheltui aceiași bani fără să stau pe gânduri. Pentru mine și soția mea, Sheila, a fost o experiență minunată." Carol Larson, 69 de ani, din California, a spus pentru AFP că se simte norocoasă că a făcut parte din acest experiment al vieții pe mare.
Între timp, compania caută investitori și ia în calcul o restructurare. Nu se știe ce se va întâmpla cu nava și dacă pasagerii își vor primi banii înapoi. Pentru ei, vacanța fără sfârșit, departe de crize și probleme, s-a încheiat în Cambodgia: problemele i-au ajuns din urmă chiar și în mijlocul oceanului.
