La aproape un an de la izbucnirea protestelor la Cairo şi declanşarea violenţelor între manifestanţi şi susţinătorii preşedintelui Mubarak, care s-au soldat cu zeci de victime şi sute de răniţi, Egipt a revenit în atenţia întregii lumi cu o nouă tragedie, masacrul de la un meci de fotbal din Port Said.
Mohab Magdy, un senior editor de sport egiptean al Eurosport, încearcă să pună în ordine evenimentele, să analizeze cauzele şi să stabilească cine sunt cei care se fac vinovaţi pentru moartea a 74 de egipteni şi rănirea altor peste o mie.
"Niciodată nu am fost interesat de politică, dar se pare că politicul este implicat în toate în Egiptul zilelor noastre, în special în sport", spune editorialistul.
Ceea ce a părut a fi un tragic accident similar celor petrecute în Europa la Heysel, Hillsborough sau Bastia pare a se distinge de aceste incidente prin faptul că majoritatea morţilor au fost cauzate de înjunghiere, răni la cap cauzate de obiecte contondente şi împuşcături.
Grupările de suporteri "ultra" au apărut în Egipt în 2007 şi au avut mult de suferit ciocnindu-se des cu poliţiştii. Deşi populaţia dezaprobă modul fanatic în care susţin echipele, aceştia au fost printre primii oameni care au răspuns apelurilor pentru revoluţie.
Suporterii au fost cei care i-au apărat pe civili în timpul "Bătăliei Cămilei", când susţinătorii lui Mubarak, călare pe cămile, au atacat protestatarii din Piaţa Tahrir. După demisia preşedintelui, tot suporterii au format nucleul mişcărilor care au contestat autoritatea poliţiei şi au pus presiune pe Consiliul Superior al Forţelor Armate să predea puterea unei autorităţi civile.
Magdy observă că majoritatea consideră că rivalitatea dintre suporteri a fost cauza principală pentru violenţele din Port Said, dar notează faptul că disensiunile dintre grupări s-au diminuat considerabil, acestea unindu-se la nivel naţional pentru un scop comun, înlocuirea fostului regim egiptean.
"Chiar dacă incidentele din această săptămână ar fi cauzate fanatism, sună logic ca fanii echipei câştigătoare să o ia razna şi să omoare 74 de oameni?", se întreabă Magdy, argumentând că fanii au mai intrat pe terenul de fotbal după revoluţie de cinci ori, însă nu a murit nimeni.
Analizând rolul poliţiei în asigurarea securităţii la aceste meciuri de fotbal, Magdy întâlneşte alte semne de întrebare care se ridică.
"Dacă putem accepta faptul că poliţia nu putea face nimic să împiedice fanii să intre pe teren în timpul sau după meci, este acceptabil că au permis accesul pe stadion cu pistoale, cuţite şi alte arme? A fost planificată această violenţă?" întreabă editorul, notând că martorii susţin că porţile dintre standurile fanilor şi teren erau deschise, aceştia neavând nevoie să facă vreu efort pentru a ajunge pe gazon.
"Pe de altă parte, uşile prin care ar fi trebuit să se facă evacuarea fanilor echipei aflate în deplasare erau încuiate. Aceasta a făcut ca suporterii să fie prinşi în capcană între tunelul de ieşire şi peluza lor, astfel nu puteau evita să fi răniţi sau ucişi. A fost o capcană a poliţiei?", a încheiat Magdy, cerând ca oricine poate răspunde acestor întrebări să o facă.
