"Eu nu știu să dau interviuri. Eu sunt mai degrabă un om care pot să-mi interpretez bine rolurile pe care le-am scris eu, pot să scriu ceva de teatru. Dar în interviuri e greu, pentru că în interviuri lumea vrea să spună ceva de bine, vrea să rămână cu ceva impresionant." a spus actrița în început.
"Eu știu atât: că sunt un om al prezentului. Mie nu-mi place să trăiesc în trecut. Mie nu-mi place să întorc capul și să mă uit tot timpul și să-mi amintesc de trecut.
Eu de-asta nici nu prea am fotografii. Pentru că de multe ori îmi fac și rău, pentru că îmi amintesc de niște lucruri care nu mi-au făcut plăcere și mă întristez."
Rodica Popescu Bitănescu: Pagina se schimbă, oamenii se schimbă, apar generații noi. Vrem, nu vrem, trebuie să înțelegem asta
Toți românii cunosc râsul actriței Rodicăi Popescu. Dar actrița povestește că acest semn distinctiv i-a făcut uneori și rău:
"la un moment dat nu mai râdeam, nu mai puteam să râd, evitam. Și spuneam "va rog să să mă prezentați oricum dar nu 'cu râsul ei invonfundabil' pentru că nu era adevărat. Nu râsul asta m-a reprezentat. Râsul asta l-am avut dacă mi-a venit să rad.
Aia care râdem, mai și gândim. Și asta m-a deranjat, că nu au observat că eu mai și gândesc. Eu nu mai eram bună de altceva, decât de ras."
"Maestrul Radu Beligan m-a încurajat să scriu și să mă lupt să pun piesele pe scena Teatrului Național"
Aveam nevoie de confirmare. Eu știam că sunt o persoană foarte sensibilă și că am treceri fantastice de la ras la plâns. Am simțit nevoia să demonstrez că pot și altceva. Și de atunci am prins încredere în mine.
Mie îmi place omul foarte disciplinat, profesionist, să învețe textul.
Oamenii vor să radă, le place să radă. Acum, depinde de ras. Mie nu-mi plac oamenii care rad așa să se hahaie. Râsul să aibă un motiv inteligent.
Reacțiile publicului sunt pe generații. Niciodată o generație foarte tânăra nu o să radă să fie de acord cu generația bătrână. Conflictul între generații a fost și va fi veșnic. Eu am simțit treaba asta, și atunci tatonez oamenii, ca să pot să scriu ceva pe comedie.
"Dacă am niște probleme, greutăți, mi-e puțin rău sau sunt obosită, sau cineva m-a enervat, îmi dă Dumnezeu un motiv de râs, pe care eu nu pot să-l explic, dar rad în hohote, cu lacrimi, până simt că fac febra"
Eu cred că asta este un dar pe care mi l-a dat Dumnezeu. Dacă am niște probleme, greutăți, mi-e puțin rău sau sunt obosită, sau cineva m-a enervat, îmi da Dumnezeu un motiv de ras pe care eu nu pot să-l explic, dar râd in hohote, cu lacrimi, până simt că fac febra. Și îmi face atât de bine. Râsul adevărat, nu că mă gândesc eu să uit necazul.
Dumnezeu mi-a dat harul să rabd, să rad și să mă salvez. Și iubire, îmi place să iubesc oamenii, să le dăruiesc. Eu niciodată n-o să stau cu cineva din milă.
Pentru mine, cuvântul "milă" este aproape înjositor. Dacă stau cu o prietenă sau un partener de viață din milă, e trist. Dacă nu stai din iubire...
Rodica Popescu Bitănescu: La început este iubirea aia, cu fluturi în somac. Dar te trezești și zici "dar ce-am găsit eu lângă ăsta sau lângă asta"?
Această iubire este de mai multe feluri. La început este iubirea aia, cu fluturi în somac. Dar asta este un fel de vraja. Că dragostea este o vraja. Nenorocirea este când te trezești din vraja. Dar te trezești și zici "dar ce-am găsit eu lângă ăsta sau lângă asta"? Dacă te trezești și mai rămâi lângă el, înseamnă că mai e ceva.
Și pe urmă vine viață care...viață nu înseamnă numai bucurii. Viață are niște probleme dure câteodată din care nu îți revii. Dacă omul respectiv stă lângă tine și te ajută și nu te părăsește, înseamnă că e iubire.
După ce stau cu omul ăsta de atâția ani în casă, eu n-aș putea să stau cu un prost lângă mine niciodată. O persoană superficială, limitată. Oamenii se aleg. Experiența mea de viață cu partenerul meu este foarte frumoasă.
