Viața în adâncurile întunecate ale oceanului poate fi solitară, mai ales pentru masculii de rechini-fantomă. Astfel, atunci când una dintre aceste creaturi își găsesc o parteneră, trebuie să o țină aproape. Iar pentru a face acest lucru, el folosește un apendice cărnos, asemănător unui dinte. Aceasta se numește "tenaculum" și prinde înotătoarea pectorală a femelei în timpul împerecherii, potrivit publicaţiei People.
Cunoscuţi și sub numele de "pești-fantasmă" sau "himere", rechinii-fantomă se ascund în largul coastelor statului Washington. Ei sunt pești de adâncime de până la 2.600 metri, caracterizați prin ochii lor verzi, strălucitori, și corpurile lucioase, care ajung, de obicei, la o lungime de aproximativ 60 de centimetri. Ei trăiesc în Oceanul Pacific, iar anul trecut, oamenii de știință din Noua Zeelandă au descoperit o nouă specie de "rechin-fantomă".
Un nou studiu, realizat în Washington, a scos la iveală o altă trăsătură ciudată a acestor pești cartilaginoși, care au fost descoperiți înotând în apele din apropierea insulei San Juan, în Puget Sound: "dinți" pe frunte. Noua informaţie "răstoarnă presupunerea de lungă durată din biologia evolutivă conform căreia dinții sunt strict structuri orale", a afirmat unul dintre cercetători.
Peștii-fantasmă sunt strâns înrudiți cu rechinii și calcanii. Ei nu au solzi, iar scheletele lor sunt realizate complet din cartilaj. Jurnaliştii de la The New York Times și cei de la CBC au scris că masculii acestei specii prezintă o formațiune bizară numită "tenaculum" pe frunte. Mai ciudat este faptul că această formațiune este acoperită de excrescențe în formă de cârlige. Cercetătorii americani credeau inițial că acestea sunt solzi spinoși, asemănători celor de pe corpurile rechinilor.
Însă, un nou studiu publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences a concluzionat că aceste excrescențe nu sunt spini, ci "dinți", care îi ajută pe masculi să se agațe de femele în timpul împerecherii.
"Această caracteristică nebunească, absolut spectaculoasă, răstoarnă presupunerea de lungă durată din biologia evolutivă conform căreia dinții sunt strict structuri orale", a declarat Karly Cohen, cercetătoare la Friday Harbor Labs din cadrul Universității din Washington, care a participat la studiu, pentru jurnaliştii de la BBC.
Ulterior, specialista a mai făcut următoarele precizări: "Tenaculum este o relicvă de dezvoltare, nu o anomalie bizară și primul exemplu clar de structură cu «dinți» în afara maxilarului".
Gareth Fraser: "Nu am mai văzut așa ceva nicăieri altundeva în regnul animal"
Dr. Gareth Fraser și un grup de oameni de știință au studiat numeroși pești-fantasmă dintr-o zonă a canalului San Juan din Washington pentru a confirma descoperirea.
"Șirurile de «dinți» sunt toate organizate într-un mod foarte asemănător cu această bandă rulantă de dinți pe care o vedem la rechini", a explicat dr. Gareth Fraser, biolog evoluționist la Universitatea din Florida și unul dintre autorii studiului, potrivit The New York Times.
Misterul modului în care un animal marin a evoluat pentru a dezvolta astfel de structuri pe frunte a derutat ani la rând comunitatea științifică internațională.
Și, deși, descoperirea acestui studiu nu răspunde la toate întrebările oamenilor de știință despre tenaculum, ea arată totuși că vertebratele pot dezvolta dinți în afara gurii, contrazicând o idee de lungă durată.
"Nu am mai văzut așa ceva nicăieri altundeva în regnul animal, punct", a mai spus biologul Gareth Fraser.
Potrivit înregistrărilor video analizate în cadrul studiului, rechinii-fantomă își folosesc "dinții" de pe frunte pentru a prinde aripioarele pectorale ale femelei în timpul reproducerii. Jurnaliştii publicaţiei People au mai scris că atunci când masculul termină de folosit formațiunea bizară numită "tenaculum", aceasta se pliază într-o mică adâncitură aflată tot pe frunte.
Ştiri video recomandate
